MUSEE DU LOUVRE

Muzeul Louvre din Paris, sper ca nu are nevoie de nici o prezentare. Este unul dintre cele mai mari si mai frumoase muzee din lume. Este extrem de impresionant si din exterior si din interior. Se afla in centrul Parisului, in arondismentul 1(Parisul este impartit in 16 arondismente pozitionate concentric), aproximativ langa celebra zona Vendome(unde se aflahotelul Ritz). Se poate ajunge foarte usor cu linia de metro 1(galbena) la statia Palais Royal Musee du Louvre. Biletul de intrare este de 9 euro, dar miercurea si vinerea dupa orele 18.00 poati plati doar 6 euro, asta daca nu doresti sa vizitezi si Sala Napoleon in care au loc expozitii temporare, care mai costa cativa euro(nu stiu cati pentru ca de fiecare data cand am fost la louvre nu erau expozitii temporare care sa-mi atraga atentia).

Dupa ce intri in holul muzeului prin impresionanta piramida(unde se face si un mic control pentru siguranta), te gasesti intr-un imens spatiu elegant, foarte bine organizat, cu toate informatiile necesare. Exista multe aparate de la care iti poti alege orice bilet doresti sa cumperi, fara a mai sta inutil la coada. Dupa achizitionarea biletelor corespunzatoare te indrepti catre una dintre cele trei aripi ale muzeului: Richelieu, Sully si Denon. Sa le luam pe rand. Aripa Denon contine picturi italiene si spaniole, picturi franceze din secolul al 19-lea, Galeriile lui Apollon, diamantele Coroanei si colectia de bijuterii, sculpturi italiene, spaniole si din nordul Europei, antichitati grecesti, etrusce si romane, Egiptul antic, arta din Asia, Oceania si din Americi. Ca sa fim mai expliciti aici puteti admira la etajul intai ''Pluta meduzei'' de Gericault; ''Nunta din Cana Galileei'' de Veronese; coroana incoronarii; ''Victoria din Samothrace'' (este pe un hol); si celebra ''Monalisa'' a lui eonardo daVinci; la parter se pot admira ''sclavii'' lui Michelangelo care sunt superbi.

Aripa Richelieu cuprinde picturile fanceze din secolele 14-17; picturile germane, flamande si olandeze; artele decorative(renasterea, secolele 17 si 19); apartamentele lui Napoleon; sculpturi franceze; Mesopotamia si Iranul antic; artele islamului. Astfel puteti vedea la etajul 2 : ''Autoportret'' de Durer, camera Rubens; ''Astronomul'' de Vermeer; la etajul 1 sunt apartamentele lui Napoleon.

Egiptul antic

Ingres

Aripa Sully cuprinde picturi franceze din secolele 17, 18 si 19, desene si pasteluri din secolele 17, 18 si 19; arte decorative din secolele 17 si 18; antichitati romane, etrusce si grecesti, egiptul faraonic, iranul antic, arabia, istoria Louvre-ului si Louvre-il mdieval.La etajul 2 se afla ''Pierrot'' de Watteau; ''Baia turceasca'' Ingres, la parter este statuia lui ''Venus din Milo''.

Gericault

Delacroix

Courbet

Georges dela Tour

Victoria din Samotrace

Paolo Uccello

Pierro della Francesca

Leonardo da Vinci

celebra

pozand-o pe Monalisa

Paolo Veronese

Tiziano Vecellio

El Greco

''Sclavii'' Michelangelo Buonaroti

holul muzeului si mall-ul ''Le Carrousel du Louvre'' din interior

casa de bilete

suveniruri-90% cu monalisa

piramida interioara

Bon 14 julliet!!!

14 iulie, ziua nationala a Frantei. Dupa ce zile intregi s-au executat tot felul de exercitii de aviatie care mi-au cam tulburat somnul

(intru-cat camera mea este foarte aproape de Arcul de Triumf), si multiple garduri s-au montat pe celebrul Champ-Elysses, si cel mai

suparator lucru: s-au acoperit semafoarele (probabil pentru ca nu sunt in culorile frantei) si s-a blocat toata zona oncorde, ziua cea

mare a sosit. Eu nu am stiut nimic, intru-cat nu am nici televizor nici internet, deci informatiile sunt aproape de zero.Nu stiam la ce ora

vor incepe formalitatile si ince vor consta ele. Pe la orele zece dimineata am inceput sa aud niste zgomote asurzitoare de motoare de

avion. Am iestit pe bulevard si ce vad: o multime de lume, parizieni si turisti laolalta, admirand parada militara a Frantei. Cand am

ajuns eu, nimeni din respectivele coloane nu se misca. La un moment dat a inceput fanfara sa cante, lucru foarte placut de mine, caci

sunt mare fan al acestui gen de muzica, mi se pare foarte comic. Dintr-o data am auzit un murmur de admiratie din partea multimii

care isi ridicase privirea pentru a admira si aplauda frenetic avioanele care emanau fumul in culorile nationale. Este un sentiment unic.

Dupa aceasta frumoasa experienta, au inceput sa treca tot felul de avioane, de toate tipurile, in aplauzele spectatorilor.Trebuie sa

precizez ca in pregatirile pentru aceasta zi nationala a intrat si construirea unei scene imense in Place du la Concorde, unde probabil

au stat oficialii, in frunte cu presedintele. Eu nu am dorit sa merg pana acolo (dureaza cam jumate de ora pentru a strabate cel mai

faimos bulevard din lume) pentru ca aici, langa Arcul de Triumf abia puteai respira, in zona Concorde cred ca eraimposibil de respirat.

Si asa toate strazile din jur erau blocate si politistii stateau peste tot.

Apoi a inceput sa ploua cu stropi mari, mari de tot. Mi-a placut.

Era foarte amuzant sa vezi cum toti turistii se dapostesc pe unde pot, caci ploaia era atat de deasa si de ''multa'' incat patrundea

peste tot... Militarii stateau nemiscati, ca si cum nu s-a intamplat nimic. Umbrelele blocau toata privelistea care oricum nu era prea

generoasa. Avioanele treceau, orchestra canta, oamenii fugeau, militarii stateau. Asa a continuat toata ziua, in rafale de ploaie si de

vant. In interiorul Arcului de Triumf s-a pus un imens steag al Frantei care in bataia vantului isi flutura culorile spre bucuria miilor de

fotografi. Noaptea la orele 22.00p.m. se anuntasera focuri de artificii, in champ de mars(in fata turnului Eiffel). La ora 22.15 eram

prezenta pe malurile Senei, impreuna cu alte cateva mii de oameni. Era ca la inviere. Toata lumea cu copii, motociclete, cu catel,

purcel, s-au adunat pentru artificiile zilei nationale. A trecut 22.30, a trecut si 22.45. Toata lumea astepta sa inceapa si fotografia

turnul care era luminat splendid. Eu mi-am asezat trepiedul si mi-am setat aparatul foto sa focalizeze exact pe turn. Spectacolul a

inceput desigur la orele 23.00, prin stingerea luminilor din turn. Eu sincer am asteptat sa vad cum se reaprinde si din el vor ''tisni''

artificii in culorile Frantei, asa am vazut eu odata la televizor. Dar nu a fost asa. Dintr-un punct lateral turnului, de pe o pasarela, dintr-o

parte a pasarelei au inceput timid sa se vada cateva artificii amortite. Si apoi din ce in ce mai tare si mai sus. Din pacate eu aveam o

buna vedere a turnului, care pe toata durata spectacolului a fost stins, iar artificiile le vedeam printre ramurile foarte groase ale

copacilor. Mi-a placut. Totusi artificiile au durat mai mult de jumatate de ora, din punctul meu de vedere nimic impresionant, ca oricare

alt foc de artificii. Dar a fost impresionant pentru ca ma aflam in Paris totusi. Dupa ce detonarile au luat sfarsit, intr-un zgomot pe care

si acum il simt in organism, sirenele de la ''bateaux-mouches'' au inceput sa sune in semn de apreciere, impreuna cu aplauzele si

racnetele participantilor. Impresionant. Cred totusi ca tot acest zgomot a fost auzit pana si de lord Ganesha, care probabil a aplaudat

si el. Apoi a inceput marea aventura a ajungerii acasa. Desi stau foarte aproape de locul cu pricina, mi-a luat cam o ora sa ajung,

intru-cat multimea care se adunase se misca cu viteza melcului. Eu personal nu am mai vazut o asemenea miscare de trupe, nici

macar la inviere. La statiile de metro se facuse o coada de ziceai ca a venit Isus sa le vorbeasca. In fata arcului de Triumf lumea

facea poze, la 12 noaptea, iar barurile (in aceasta zi de sarbatoare, majoritatea magazinelor, barurilor, restaurantelor sunt inchise) se

umpleau. Am ajuns intr-un final acasa, dupa ce am inconjurat intreg Arcul, pentru ca in acea aglomeratie, am uitat sa ma mai uit la

numele strazilor. Eu deja ajunsesem pe Cahmps-Elysses si am traversat si am mai mers un sfert de ora pana pe rue des Armee,

cand am realizat ca trebuie sa-l ocolesc din nou, pentru a ajunge de unde am plecat. Bon 14 juliet!!!

AMSTERDAM XXX - 26 mai-02 iunie 2010

Trebuie sa incep in primul si primul rand cu aeroportul, care se numeste Shiphol si care este uimitor. Este adevarat ca nu am vizitat inca aeroportul Londrei, Heatrhow,care dincate am inteles iti taie respiratia, dar acesta cred totusi poate ocupa cu usurinta locul doi in Europa la capitolul civilizatie, maretie si frumusete. In acest minunat top isi poate face intrarea cu prioritate si aeroportul Barahas din Madrid si Leonardo daVinci din Roma. Cand am ajuns in Amsterdam nu prea am avut timp sa-l vizitam, dar i se dusese ''buhu'' ca este un puternic nod de tranzitie pentru intreaga lume, si ne-am rezervat cam trei ore la plecare pentru a vedea daca zvonurile sunt adevarate. Check-in-ul se face de obicei cam cu doua ore inainte de decolare, si de obicei sunt cozi interminabile. Aici nu era nici o coada, nimeni care sa se impacienteze. La casa de check-in la care trebuia sa ne prezentam, care incredibil era deschis, am observat niste masini care aratau ca niste automate, unde iti puteai face singur check-in-ul. Iti introduceai datele personale, biletul de avion si apoi locul din avion. Masina respectiva iti elibera biletul de imbarcare cu toate datele, cu poarta de imbarcare cu ora si locul rezervat. Apoi in cel mai civilizat mod cu putinta mergeai si iti cantareai singur bagajul, si ti-l trimiteai la cala. Dupa care erai liber sa faci shopping prin aeroport. Refuz sa fac comparatie cu aeroporturile din tara in care ne aflam, si nu voi comenta nici modul in care se face check-in-ul si security-check aici.Nu pot spune decat ca suntem cu cateva sute de ani in urma la toate nivelele, incepand de la comportamentul uman, care este execrabil. Acest comportament daca s-ar schimba, aici ar fi Raiul pe pamant. Dar sa revin la lucruri frumoase si civilizate. Dupa achizitionarea unei cafele (moka de la starbucks), am mers pe terasa pentru a admira parcarea de avioane a aeroportului. Am crezut ca fiind pe terasa, se poate si fuma, dar ne-am inselat. Am urcat la etajul trei, aici e terasa, cu cafeaua, pentru ca apoi sa coboram la parter, afara, pentru un fum. Privelistea de pe terasa in schimb merita orice efort. Am hotarat apoi sa mergem la imbarcare, chiar daca mai era o jumatate de ora pana la ora de pe bilet, dar nu stiam ce distanta trebuie parcursa pana la poarta D12. Si am avut dreptate sa ne grabim...abia am ajuns la timp pentru imbarcare. Absolut impresionant si aeroportul, si serviciile si personalul si zborul.

Fotografii superbe (asa zic eu) din timpul zborului, desi la dus si la intors am nimerit in dreptul aripilor, deci campul vizual pentru fotografii a fost putin opturat.

Aici suntem in ceea ce se numeste museumplein, adica piata muzeului. Muzeul Rijksmuseum adica. Am avut ceav dificultati in pronuntia majoritatilor obiective, dar am avut totusi noroc : toti olandezii vorbesc fluent limba engleza, mai bine decat noi. Ei pronunta G-ul ca un h gutural si J-ul ca un i. Si am impresia ca din cand in cand mai adauga din oficiu cate un H. Aici am inceput ca apreciez din ce in ce mai mult limba germana, care este foarte frumoasa in comparatie cu olandeza, si mai simpla. Un mic exemplu: incercati sa pronuntati Hugoweg (asta era statia de tramvai la care coboram noi), in olandeza. Fonetic ar suna cam asa: huhoveh.Groaznic.
Deci Rijksmuseum este muzeul principal al Amserdamului, cu pictura clasica, unde se afla celebra capodopera a lui Rembrandt ''Rondul de noapte''. Pe langa aceasta mai este si ''Logodnica evreica'', cateva autoportrete superbe, cateva capodopere ale lui Vermeer si cam atat. Bineanteles ca la norocul meu am prins muzeul in constructie si probabil ca mai mult de jumatate nu era disponibil. Dar chiar si daca nu aveau decat ''Rondul'' lui Rembrandt, tot merita cei 12.50 euro intrarea. In spatele muzeului se afla aceasta minunata piazzeta, museumplein, unde se afla simbolul orasului, I AMsterdam, unde toata lumea se pozeaza in diverse pozitii si pe diverse litere.

Noi stam ghemuite si cu pumnii stransi maxim, deoarece vremea la Amsterdam in aceasta perioada a fost crancena, in special pentru noi care nu ne-am luat de acasa nici o haina groasa.Gecile a trebuit sa le cumparam de acolo. Ploaia a fost un al treilea partener in aceasta calatorie, impreuna cu prietenul sau cel mai bun, vantul, care nu ne-a lasat sa ne tragem sufletul.

Am crezut ca daca Rijksmuseum a fost usor dezamagitor, muzeul Van Gogh, care apropo se pronunta ''fan hohh'', va fi o superbete. Ei bine a fost dar muzeul ca si constructie si nu operele asa cum speram eu. Am mai prins si o exprozitie temporara cu lucrari ale unui alt iubit al meu, Paul Gauguin. Dupa experientele pe care le-am avut prin Italia cu astfel de muzee, care par foarte artagatoare si pretul este mare, dar cantitatea si calitatea lucrarilor este inferioara, ar fi trebuit sa invat sa nu mai am asteptari. Dar am avut. Si am fost impresionata de muzeu, foarte mare, luminos si spatios, dar lucrarile lipseau cu desavarsire. Evident ca am vazut unele si chiar erau foarte frumoase, cum ar fi ''lanul de grau cu corbi'' si cateva autoportrete ale lui Van Gogh, si celebrul autoportret ''les miserables'' al lui Gauguin. In rest, desene (frumoase), gravuri, si alte picturi ale colegilor nu prea celebri impresionisti.Intrarea 14 euro.

Intamplator am ajuns si la casa maestrului Rembrandt. Nu scria nicaieri, noroc ca am vazut cateva persoane care faceau poze si ne-am intrebat ce-o fi aici. Apoi am observat un semn aproape invizibil pe care scria ''casa lui Rembrandt''. Noi nu i-am dat importanta, pentru ca aici totul este legat de maestru: piata lui Rembrandt, coltul lui Rembrandt, restaurantul si hotelul Rembrandt.

Am ajuns nesperat si la arena de fotbal al echipei Ajax Amsterdam. Nu, nu pentru a vizita stadionul, desi parea impresionant, ci pentru a cumpara un trepied pentru camera foto, intru-cat in intreg centru al orasului ni s-a spus ca nu exista nici un magazin pentru foto-video (desi noi ulterior am descoperit trei). Deci am luat una dintre cele trei linii de metro si am mers pe o ploaie torentiala langa aceasta arena, unde era un complex media de mai mare frumusetea. Aici am putut vedea un televizor care era mai subtire decat telefonul meu mobil si care costa cam 2000 de euro, cu diagonala de 158 cm.Superb.

In drumurile noastre catre centru, treceam pe langa gradina zoologica. Din tramvai am vazut aceste pasari flamingo extraordinar de frumoase si am decis sa le vizitam. Nu sa intram, ci doar sa le pozam de afara. Bine am facut, caci odata ajunse langa gard, ne-a intampinat un miros puternic de animale de tot felul si in 3 secunde eram inapoi in statia de tramvai. Nu stiu cum era sa mai si platesti si sa nu poti suporta acel miros. Daca afara se simtea atat de puternic nu imi pot imagina cum era inauntru.

Aceasta este gara centrala, ''Central station'', de unse plecau toate mijloacele de transport, adica tramvaiul, autobuzul si metro-ul. Biletul unei singure calatorii costa 2,60 euro. ENORMMMMM. Cred ca este cel mai scump din toata Europa. Iti puteai lua o cartela pentru 24 de ore sau pentru 48 de ore de la activare. Noi am luat pentru 48 de ore, pentru ca este cel mai avantajos, costa 17 euro.
Trebuie totusi sa cumperi aceste cartele doar de la statia centrala sau de la informatii, pana la ora 21, respectiv 19.00. Cartela se activeaza de fiecare data cand intri in tramvai, care are doar doua intrari, una prin fata si una pe la mijloc, unde se afla controlorul vigilent. Deci nu ai cum sa mergi ilegal. Si mai sunt si usite mici, pe langa cele ale tramvaiului, care nu se deschid daca cartela nu este valabila. La iesire, iar pui cartela si dai usile la o parte pentru a putea iesi. Mi-a placut, mai ales cand aveam bagajele, pentru ca eu am ''placerea'' de a cara cumparaturile. Orasul nu este prea mare, de aceea il poti parcurge simplu cu tamvaiul. Si statiile sunt destul de mici. Numele statiilor sunt anuntate in olandeza, dar am avut noroc de ecranul care anunta si scris denumirea, plus ca la obiectivele turistice se vorbea si in engleza.
Drumul de la aeroport catre oras costa 4,30 euro si dureaza cam 15 minute. Noi am fost norocoase toata calatoria caci am prin lucrari in tot Amsterdamul. Se lucra si la Palatul Regal, si la statia centrala, si langa biblioteca, si prin oras, pe trotoare, si la muzeul principal. Deci juma` de oras nu prea l-am vazut. In schimb ne-am propus sa ne concentram pe shopping. Care din cate am inteles de la informatii, nu era decat in centru, pe anumite stradute pe care acum le stim ca in palma. Noi ne-am tot intors la informatii turistice, intru-cat pretul unei harti era de 4 euro si noi nu am vrut sa dam atat. In toate celelalte orase se ofera turistilor cate o harta gratis, in afara de Venezia, dar si acolo costa 2 euro, nu 4.Dar te poti descurca si fara harta, nu este o problema. Strazile pentru shopping sunt, in functie de importanta lor : Kalverstraat, piata Dam, Magna Plaza, Bijenkorf. Noi am citit pe internet si de cele noua stradute, dar nu am gasit nimic interesant acolo, mai ales ca intre cele noua stradute batea un vant de nu mai tineai minte unde te afli.

Pe Kalverstraat poti gasi toate firmele de fite si nu numai, imbracaminte si incaltaminte la toate preturile si calitatile posibile.

Nu am fost in cartierul Red Light District, desi am impresia ca intreg Amsterdamul este un red light district. Drogurile sunt legale si chiar se incurajeaza consumarea lor, prostitutia deasemenea iar homosexualitatea este la ea acasa. Poti vedea barbati umbland la bratet sub o umbrela iar asta este ceva minunat ce exista in majoritatea capitalelor europene. Libertatea de a iubi si de a iti exprima autenticitatea. Am putut vedea in direct, in tamvai, la ora 9.00 dimineata un tanar care isi confectiona tigara cu marijuana, la fel de normal cum ar fi mancat un sandwich. Era atat de concentrat incat am impresia ca nici nu a coborat unde trebuia sa coboare, a ratat o statie. Acolo drogurile sunt atat de normale si banale incat cand am intrat intr-un magazin de suveniruri sa intrebam de bilete de transport, vanzatorul ne-a intrebat daca nu vrem o tigara, cu marijuana fireste. Noi stateam sa ne gasim cuvintele in engleza si el a crezut ca poate suntem timide si nu stim cum sa cerem o tigara.

Am dorit sa facem poze si noaptea, sa vedem cum este luminat orasul, dar intru-cat din cate am observat noi, nu prea exista noapte in Amsterdam. Si la orele 22.00 era lumina, iar la orele 05.00 dimineata era ca la pranz.

Se stie ca Amsterdamul este orasul bicicletelor, dar totusi nu iti poti expanda constiinta intr-atat incat sa poti cuprinde si intelege ce inseamna asta cu adevarat.Aici biciclistii au intotdeauna prioritate, apoi uneori pietonii si abia apoi masinile.

Am vazut persoane de toate varstele pe biciclete, care sunt si modificate pentru a transporta copiii(doi, trei). Pistele pentru biciclete sunt atat de bine puse la punct si de dese incat este o placere sa faci sport, plus ca te scuteste de o cheltuiala.Din cate am observat noi, amsterdamezii nu prea isi cumpara biciclete noi. Nu stim de ce, am banuit ca din cauza de furt. Erau majoritatea ruginite, iar unele nici nu pareau ca sunt in forma buna de functionare. Bineanteles ca ne-am intrebat: in aceasta parcare de bicilete in care se aflau probabil mai mult de 2000 de astfel de mijloace de transport, cum isi gaseste fiecare bicilul? Toate seamana izbitor de tare intre ele. Ne-a fost destul de greu sa ne obisnuim cu circulatia bicicletelor, care circulau in ambele sensuri pe banda si oriunde te aflai in spatele tau era mereu cate o bicicleta in mare viteza. In plus, nu prea exista marcaje pietonale si nici semafoare, dar ti se acorda prioritate. Asta a fost pentru noi o mare uimire. Pe anumite stradute nu exista nici un indicator, nici un semafor, pista, nimic si totusi cand treceai aveai prioritate.

Mersul cu barcuta pe canalele Amsterdamului nu ne-a pasionat pentru ca era un vant mereu si niciodata nu stiai cand va incepe o ploaie vijelioasa incat ne-a descurajat. Chiar si in camera pe care am inchiriat-o era foarte frig, dar macar ne-am putut incalzi toata mancarea la cuptorul cu microunde din dotare.

Tot orasul este intesat cu Heineken si cu astfel de carute pitoresti. Noi am gustat o astfel de bere in avion: foarte buna.

Si am ajuns si la amuzantul capitol: suveniruri. Aici exista doua tipuri de suveniruri: decente si nu prea. Cele decente sunt acesti minunati ochelari cu biciclete, cu bere, saboti ca si papuci de casa, magneti, pahare de absint, si marca orasului I AMsterdam care este pe toate produsele turistice si care este foarte misto dar si foarte scumpa in comparatie cu celelalte.

Papucii de casa in forma de saboti olandezi se vindeau cu 10 euro, dar erau si la 14 si la 20 euro, aceasi calitate.

Suvenirurile indecente erau peste tot, in aceste forme distractive. De la recipiente pentru sare si piper in forme falice, pana la falusuri in cani, falusuri care danseaza, etc. Si cand spun etc inseamna ca tot ce iti poti imagina era construit in aceasi forma.

Da, chiar si aceasta minunata ratusca prezenta o surpriza (mare)subacvatica. In plus mai existau ursuleti si alte animalute su aceleasi calitati organice.

Restaurantele sunt extrem de scumpe in comparatie cu produsele din supermarket-uri. In prima zi ne-am dus la un restaurant indonezian si am servit vita sate adica bucatele (si cand spun bucatele chiar erau bucatele) de vita pe frigarui cu cateva boabe de orez si sos de alune(mie personal nu imi place aluna in mancare) si fried noodles, adica taitei de orez prajiti cu ou si cu carne de pui si o creveta expandata. Dupa ce ca nu mi-a placut, am mai dat si vreo 16 euro. A doua zi am mers la un restaurant mexican, pentru ca noi avem o afinitate pentru poporul mexican. Am comandat o superbete de crochete de branza cu sos, foarte bune si un burrito servit cu guacamole si smantana. Nu stiu ce cauta smantana acolo si nu stim deasemenea nici cine facuse guacamole-ul respectiv, pentru ca nu avea nici un gust. Burrito in schimb era foarte bun, dar era servit cu cartofi prajiti sau orez fiert, ca un pilaf. Nu sunt expert gastronom dar parca cartofii prajiti nu sunt traditionali in Mexic. In fine, dupa aceasat experienta culinara am decis ca mancarea din camera este mult mai buna, infinit mai ieftina si pe de-asupra imi si place sa gatesc. Nu ca ma laud, dar mai si pricep.

Astfel ca am mers la un supermarket foarte ieftin , de cartier si ne-am procurat multe sosuri aromate si extrem de buuuune de origine asiatica, si ne-am bucatarit noi in camera burrito, un fel de pizza cu aluat de tortilla si branza olandeza, etc. Iar desertul consta dimineata din celebrele clatite olandeze cu ciocolata topita. Respectiva acadea de ciocolata a fost cumparata de la un magazin de specialitate, a costat 2 euro si a fost divina. Deci se introducea batul cu ciocolata in laptele foarte cald, eventual si cu nes sau cafea si se astepta topirea acestuia. Dupa efectuarea acestei actiuni, cafeaua avea o aroma indescriptibila de ciocolata si contreau. Ce inventie minunata!!!!!!!







Aici admiram si gustam branzeturile olandeze, la un magazin de specialitate. Cele mai bune erau cu chili si busuioc. Aceasta era verde.

Aici savuram cartofii prajiti, obsesia Amsterdamului. Am vazut in primele zile atatia turisti mancand pe strada si atatea fast-food-uri care vindeau numai asa ceva incat pofta crestea exponential. Astfel incat in ultimele zile ne-am cumparat si noi o portie large, care in oras a costat 3.10 euro si in aeroport 2.70 euro. La fel de buni. Si te si intrebau cu ce fel de sos doresti acesti cartofi decadenti: kechup, maioneza sau alune? Alune????