joi, 26 mai 2011

FEILTE IN IRLANDA (bine ati venit in Irlanda) 15-21 mai 2011





Nicaieri nu-i ca acasa. Din pacate asa este. Ca la noi la nimeni. Niciodata nu-mi place sa revin in tara dupa o spatamana de vacanta in strainatate(din oricare tara), dar de data asta impactul a fost mai puternic. Cand imi exprim nemultumirile in privinta acestei tari, mi se tot repeta cat de frumoasa este, ce minunate peisaje avem, ce munti, e pajisti, ce mare, etc. Nu peisajele minunate ma nemultumesc, nici muntii, nici marea. Acestea sunt unice.Partea umana este de nesuportat.Cum intri in avion, cu oricare companie romana, deja simti unde te indrepti. Oamenii nu mai stiu sa spuna ''multumesc'', ''va rog frumos'', iar acest simplu ''ma scuzati'' pare complet strain si neimportant. De ce strainii, din nou nu vorbesc numai de Elvetia care este la un nivel mult superior acestui pamant de civilizatie ci de toate tarile pe care le-am vizitat, isi pot cere scuze doar daca te-au atins usor din mers sau chiar daca nu este vina lor ca tu ti-ai schimbat directia si erau pe acea traiectorie, si romanii nu isi cer scuze nici daca ramai cu ficatul in mana dupa o coleziune nefericita cu o persoana care trebuie neaparat sa fie la coada la carrefour prima. Inca o caracteristica a romanilor pe care nu am inteles-o de cand am venit pe pamant in aceasta tara din pacate: de ce toti trebuie sa urce primii in autobuz, sa fie primii la coada la supermarketuri? De ce trebuie sa am vanatai pe tot corpul doar pentru ca vreau sa merg cu autobuzul? Aici in Belfast a trebuit sa luam un autobuz din centrul orasului pana la gara.Am intrebat care autobuz trebuie luat si am vazut o coada formata din 15 persoane, in sir indian, care statea linistite sa intre in mijlocul de transport, sa-si cumpere pe rand bilete. Nimeni nu se impingea, nimeni nu tipa, nu vocifera, nu se grabea (desi ma gandesc ca si ei vor sa ajunga mai repede acasa, sau la servici, nu?) Apoi am vazut cum asteptau romanii sa intre intr-un autobuz. Eram intr-o autogara la Buzau (cred) si vad o multime de oameni, cu sacose (de rafie desigur), adunati in jurul usei de la autobuz, cum stau oile la stana, claie peste gramada, sa intre primii, desigur. Nu am inteles niciodata acest comportament ovin al romanilor. Mereu am crezut ca e vina mea ca raman ultima sa intru in mijloacele de transport, ca sunt prea timida, dar acum vad ca de faptnu e vina mea ca nu ma imbrancesc sa ajung prima pe cel mai bun loc posibil, e vina celor care nu sunt educati si nu au bunul simt de a respecta persoana de langa ei. Nici nu mai pomenesc de cei din avion care au stat cateva luni prin Italia si deja racnesc cat ii tine "la boca" ca ei doresc un "panini", "si"? Mitocania romaneasca nu se poate compara cu nimic altceva. Din acest motiv anumite persoane se plang ca sunt tratate intr-un anumit fel in strainatate atuncic and isi spun nationalitatea. Daca te comporti civilizat, nimeni nu iti va reprosa nationalitatea, dar daca vei incepe sa arunci cu bani ca manelistii si sa aratii lumii intregi ca tu esti roman si esti cel mai tare din parcare, reactia normala va fi ca oamenii civilizati sa respinga acest comportament animalic. Parerea mea este ca aceasta tara este absolut minunata, cu niste peisaje superbe, cu artisti unici si geniali.Asta este partea buna. Partea foarte, foarte proasta este ca aceasta frumoasa tara este locuita. Si locuitorii nu au nici o baza minima de bun simt si de civilizatie, nu stiu sa isi faca treaba pentru care sunt platiti, nu vor sa fie amabili, se complac in aceasta mocirla de a lua totul in ras si batjocura. Simti ca ajungi in Romania de la controlul pasaportului, cand vezi o fata acra care nu raspunde nici la "buna ziua", nici la "multumesc". Si ai zice ca prin puterea exemplului vor intelege mai usor, dar din anii mei experienta, am observat ca nu. Cu cat esti mai amabil in aceasta tara, au atat mai mult esti luat de prost. Oribila tara, oribili conducatori, oribili locuitori. Este o parere personala. Si da, am incercat sa plec si voi incerca in continuare pana cand voi iesi din acest corp.Voi incerca sa respir si sa continui cu povesti despre Irlanda, tara verde, foarte verde.

Sa incep cu partea proasta, transportul si cazarea. La noi, desigur. Deci, greseala noastra a fost ca am ales o cursa low cost, la Blue air, care ateriza la Dublin la ora 12.45 p.m. Trebuie sa precizez ca noi a trebuit sa plecam din vastele apartemente la ora 09.30 a.m., intru-cat traim in frumoasul oras Iasi, care este la 7 ore departare de capitala, cu autobuzul. Nu gasesc cuvinte pentru a descrie calatoria cu autobuzul de la Iasi la Bucuresti, este o experienta pe care nu o doresc nimanui, dar intru-cat data trecuta din cauza taromului am pierdut avionul catre Bilbao, am decis sa luam acum autobuzul, este ucigator(si ca inaintea erei noastre) dar sigur. Dupa ce am ajuns in Baneasa unde am putut admira o frumoasa satra de romi care isi aranjau sacosele de rafie pentru a fi imbarcate spre Londra(ma intreb de bussinesuri aveau acolo), ne-am imbarcat pentru un zbor de nu mai putin de 4 ore catre Irlanda.Ma dureau toate articulatiile dar totusi genunchii au castigat premiul special la durere de nesuportat. Deci am aterizat la ora 12.45p.m. si am luat un autobuz cu 7 euro de peroana pana in centrul orasului. Mi s-a spus sa coboram la "stir", adica pe strada O`connel, unde se afla acest monument. Cand am coborat, am vazut o tzeava pana la cer, cel mai urat monument pe care l-am vazut vreodata. O tzeava de fier infipta in mijlocul strazii. In afara de faptul ca te puteai orienta foarte bine dupa acest "monument", nu i-am gasit alta calitate artisitca. In fine, am inceput sa cautam cazare. Acum era trecut de ora 1 noaptea si doua nebune carand o valiza cautau un hotel decent care sa fie si ieftin daca se poate. Dupa cateva incercari esuate de tot felul de bed&breakfast si o rugaciune la cine trebuie(Adamus pour les connaisseurs), am dat lovitura: am gasit un hotel foarte dragut, mai scump ce-i drept, dar intru-cat in acea noapte am aflat ca in acea saptamana vor fi multimple evenimente in capitala Irlandei, si ca toate jotelurile vor fi ocupate, am ramas acolo. Partea buna a fost ca era curat, relativ aproape de oras, foarte aproape de gara si personalul foarte dragut. Partea foarte proasta a fost ca era foarte, foarte, foarte aproape de gara. Trenurile treceau la un fir de par de camera noastra. Ne-am simtit exact ca in Japonia. De fiecare data cand trecea cate un tren, intreg hotelul incepea sa tremure, iar zgomotul era usor de nesuportat. Si traficul era destul de consistent.


LOCURI DE VIZITAT

Dublinul este un orasel mic ce se poate face cu piciorul. Noi asa am facut. Nu am dat banii pe transport(in centru nici nu exista mijloc de transport), decat in ziua in care am ales sa mergem la cel mai mare mall din Europa construit acum 2 ani, numit Dundrum.Dar cand am ajuns acolo am vazut ca nu era un simplu mall, era conceput ca un fel de oras al shopping-ului.
Era imens.Dupa ce vizitai magazinele de firma, puteai iesi pentru a te putea orienta catre alte zone ale orasului: erau sageti catre zona cu restaurante, catre cinema-uri, zona de jucarii. Impresionant. Noi pusesem ochii pe un restaurant thailandez, aflat undeva pe o terasa foarte eleganta. Numai ca vizualizarea preturilor ne-a facut sa ne razgandim. Asta e.


Deci se poate vizita castelul Dublin, care este parca construit intre alte cladiri moderne. Pe mine nu m-a prea impresionat.De fapt nu m-a impresionat Irlanda in general, nu stiu de ce, eu am crezut ca voi rezona cu aceasta tara. Este conceputa pe modelul englezesc, dar dupa parerea mea, nu prea seamana. Englezii au o eleganta si un anumit stil inconfundabil, iar orice imitatie nu poate depasi nici egala originalul.

Fabrica de bere Guinnes este o alta atractie foarte populara in Dublin, pe care noi am ocolit-o.


Temple Bar este o zona de pub-uri traditional irlandeze pe care nu trebuie sa o ratezi daca vizitezi aceasta tara. Aici poti ascultat muzica irlandeza traditionala in timp ce savurezi gustul inconfundabil al berei irlandeze.

Am vrut sa pasim putin si in Irlanda de nord si am ales sa mergem pe cont propriu si nu cu un tur organizat, la Belfast.

Desi doamna de la informatii ne-a spus ca drumul cu trenul dureaza o ora pana la Belfast pentru ca Irlanda este o tara mica, am constatat cu uimire ca dureaza doua ore si 80 de euro dus-intors, doua persoane. La Belfast s-a construit celebrul...Titanic si tot orasul iti aminteste acest lucru foarte important. Un lucru de apreciat a fost faptul ca biletele de tren te ajuta sa ajungi gratis pana in centurl orasului si inapoi la gara. Te puteai duce la port sa vezi expozitia Titanic, cum s-a construit, cine l-a construit si de ce, dar noi am ales desigur sa facem shopping si am fost indreptate catre Victoria Sqare, cel mai mare mall din Belfast. Am observat ca in acest oras toate denumirile strazilor, mall-urilor si a magazinelor si restaurantelor sunt date dupa regina Angliei. In acest mall gigant, in mijloc exista ca un fel de turn modern in care puteai urca cu liftul si cu piciorul si admira frumusetea orasului.Partea proasta era ca acea platfoma se cam misca si ne-a cam dat emotii pana am coborat.Trebuie sa admir punctualitatea irlandeza; daca pe bilet scria ca trenul va pleca la 18.12p.m, atunci pleca.

Foarte interesant in aceasta tara am observat ca localnicii sunt extrem de amabili cu turistii.Extrem de amabili. Si in alte tari sunt amabili si daca ii rogi sa-ti faca o poza nu e nici o problema, dar ca aici nu am mai vazut. Aici vin localnicii la tine si se ofera sa-ti faca poze, sa te indrume catre un loc anume, sa te ajute in orice fel. Uau, bravo lor!


Simbolurile Irlandei sunt: rugby-ul, trifoiul verde, berea guinness desigur si spiridusul. Gasesti peste tot obiecte imprimate cu acestea. Magazinul oficial care se ocupa cu suverinurile este Carrol`s.Ei nu au o mie de tonete sau vanzatori ambulanti ca italienii care sa vanda orice la preturi mici si calitate asemenea. Acest magazin contine lucruri de foarte buna calitate: tricouri originale de rugby si fotbal, cani, mingi de rugby mari si mici, brelocuri, sepci irlandeze, etc.


MANCAREA

Nu, nu am mancat traditional. Am spus deja ca irlandezii sunt "frati" cu englezii, care au la randul lor o bucatarie... Nici nu m-am interesat in amanunt ce mananca ei, dar am citit pe un meniu "tocanita irlandeza" si m-am indepartat. Apoi trecand pe langa un restaurnat am fost socata sa vad cum arata un mic dejun traditional irlandez: pe aceasi farfurie erau asejate in sensul acelor de ceasornic un ou prajit, sunca prajita, mancarica de fasole si cateva felii de paine. Eu nu as putea.Am gustat totusi berea guinness. Nu este genul meu de bautura, dar mi-a placut, e destul de amara si cam tare.
Nu m-am putut abtine sa nu imi iau o sticla, ok doua, de wishky irlandez Bailey, bautura mea preferata.

Si ca de obicei ne-am indreptat catre alte bucatarii mai usoare. Din cate am vazut noi, nu prea sunt multe restaurante care sa poata fi vizitate prin Dublin. Foarte curios cu chinezii inca nu au invadata aceasta capotala. Aveau doar cateva accente in anumite restaurante cu alte specificuri. Amestecul acesta de mancare chinezeasca cu mancare thailandeza este un semn sigur ca restaurantul nu este specific, deci nu este bun, bucatarul sef este confuz.Prima oprire a fost la un mic restaurant malaezian.
Ne-am comandat ikan bakar, un peste condimentat pe o frunza de banan si rendang, carne de vita cu un sos iute si foarte bun.Farfuriile aburinde au fost asezate pe un suport care avea in interior doua lumari mici care sa mentina divinele merinde calde.Doar mirosul era de ajuns sa iti ia mintile, ceea ce s-a si intamplat, aspectul era demential, iar gustul...



In Belfast am mers la cel mai interesat restaurant in care am pasit pana acum. Designul interior era desavarsit, intr-un stil Frida Kallo/mexican/ funky/masculin.

Foarte ingenios, foarte incarcat si in acelasi timp atat de simplu. Foarte colorat si totusi foarte armonios. O excelenta combinare intre stilul jerpelit si stilul futurist. "Quikitos" se numea minunea, avea un specific mexicano/brazilian, pentru ca serveau o combinatie intre cele doua culturi. Am comandat mai intai un mojito foarte aromat, care ne-a fost servit cu nachos din partea casei si cu un sos care avea ingrediente proaspete neidentificate de noi. Bun. Apoi un burito care nu a fost asa cum am mai mancat eu de cateva ori. Eu am zis sa imi aduca cu carne de vita, dar nu am prea simtit-o. In schimb am simtit ca mananc pilaf cu fasole si paine, fara nici un fel e condiemtne. Cel mai groaznic burito din lume. Dar mi-am revenit cu celalalt fel: quesadilla cu chorizo, care a sters complet experienta dezastruoasa a burito-ului. Pentru mine gustul de chorizo este...de pe alta lume. Dupa care am mers la Lord "Buddha", unde am crezut ca ma aflu intr-un muzeu de arta contemporana. A fost prima mea sedinta foto dintr-o buda.Aceasta era decorata la fel de ingenios ca si restul restaurantului.Sincer nu m-as mai intoarce in Belfast nici daca m-ar chema personal Isus acolo, dar pentru acest restaurant...ma mai gandesc.




In alta zi eu am decis sa revizitam acel restaurant malaezian, ceea ce nu imi sta in obiceiuri, dar pentru ca mirosul acela divin nu imi disparea din fiinta, am zis sa repet experienta cu pestele pe frunza de banana. Dar in loc sa iau tot rendang cu creveti, cum ne-am dat seama dupa ce ne-a venit mancarea, am zis sa incercam un curry cu peste. Suna destul de interesant, dar nu este. In meniu nu scria toate ingredientele acestui fel de mancare. In primul rand pestele era moale. Foarte moale, ceea ce nu prea e pe placul nostru.Iar in al doilea rand si de fapt cel mai important, pe langa peste, curry-ul acesta mai continea si...soia prajita si apoi pusa in acel sos. A manca soia prajita si apoi fiarta este ca si cum ai manca un burete fara sare si piper. Desi nici sarea si nici piperul nu prea ajuta in acest caz. Ca sa fiu diplomata si draguta voi spune ca a fost oribil.

Am mers si la celebrul "Yo!Sushi", pe care il stiam din Londra. Aici se poate savura aroma Japoniei. Ne-am asejat la masa tip bar si de pe banda care rula cu diverse feluri ne-am ales un castronel cu somon crud si salata de castraveti toate marinate in otet de orez. Apoi din meniu iti poti alege feluri de mancare pregatite pe loc si deci, calde. O superba supa de peste cu aroma de chimchi(varza murata cu diferite condimente si usturoi specifica Coreei), si niste frigarui de somon cu un sos dulce acrisor cu susan presarat pe deasupra.



Si cireasa de pe cireasa de pe tort: restaurantul thailandez.Sper sa imi pot gasi cuvintele. Am avut inspiratia sa imi comand un "je ne sais quoi" cu un sos extrem de iute si cu carne de vita.Sosul avea la baza lapte de nuca de cocos si milioane de condimente, care asezat pe un pat de orez devenea supraomenesc de bun.
Celalalt fel de mancare a fost compus din creveti foarte proaspeti, pufosi si niste legume abia atinse de flacara, mangaiate de un sos zen(adica avea o armonie intre toate gusturile). In schimb mi-a venit rau cand am vazut nota de plata: pe aceasta experienta in afara corpului am dat cel mai putin din toate restaurnatele si am mancat cel mai bine.Si in plus imi voi aminti toata viata de acele mirosuri si gusturi. Merita cei mai putini bani, nu?




EVENIMENTE IN DUBLIN

Nu stiu ce i-a apucat pe toti sa vina in Irlanda exact in momentul vizitei noastre acolo. A doua zi a excursiei noastre a marcat sosirea reginei Angliei in tara vanturilor. Nu spun cati politisti erau si ce masuri de siguranta au fost.Noroc ca noi in acea zi am fost la Belfast si astfel am putut evita zarva cauzata de majestatea sa. Partea buna a vizitei reginei Angliei a fost ca am putut-o admira tot timpul la televizor, intru-cat televiziunile transmiteau in direct orice miscare voita sau nu a reginei.Partea proasta a vizitei regale a fost ca am putut-o admira tot timpul la televizor, intru-cat televiziunile transmiteau in direct orice miscare voita sau nu a reginei. In plus, culorile strazilor s-au schimbat in galben-verzui, culoarea vestelor politistilor. Erau mii, peste tot. Erau porti de securitate prin care treceai daca vrioai sa treci de la o strada la alta. Partea si mai proasta a fost ca irlandezii nu o suporta pe regina si nici pe supusii sai. Am vazut destul de multe tricouri cu "britain out of irland", in traducere libera :marea britanie sa plece din irlanda. Indiferent de itinerariul ales de majestatea sa, strazile au fost evacuate de frica unui atentat, abia in ultima sa zi de vizita a fost permisa un mic dus de multime. In malluri, unde era cate un televiror sau o plasma de vreo 2 metri la cate un bar, te puteai informa daca in ultimele minute regina a mai zambit sau daca a baut un guinness sau nu.Desi o urasc din ficati, irlandezii se adunau in fata televizoarelor din malluri si comentau vizita, sau costumatia reginei. Cine stie, ca irlandeza este similara cu olandeza: nu intelegi nimic. Al doilea mare eveniment la care am avut "norocul" sa participam a fost finala cupei Uefa, care s-a tinut dupa cum toata lumea stia in afara de noi, la Dublin. Am vazut ca orasul incepe sa se aglomereze, am fost informate acolo ca este un meci, dar eram singurele care nu stiam cine cu cine joaca. Am aflat intr-un tarziu ca erau 2 echipe portugheze care se duelau. Partea buna a fost ca am auzit multa portugheza, o limba extrem de amuzanta.Toti fanii fotbalului veniti de departe (adica din Portugalia) aveau la gat fulare cu echipa favorita. Interesanta atmosfera creata de toti ce acolo pe strazi. Am avut norocul ca plecam vineri, caci sambata se anunta finala cupei Heinneken la rugby, sportul national al Irlandei si nu imi imaginez ce a fost pe strazi si in pub-uri. Iar luni trebuia sa isi faca aparitia presedintele Americii, Obama, sa-si viziteze originele irlandeze. Perioada foarte aglomerata pentru Irlanda.

ALTI POZI
in plin proces de materializare a propriului caine. mai intai de hartie, apoi fizic in carne, oase si blana.


tara in care ''bate vantul ca pe Ceahlau"


traditionala gelata

luni, 7 februarie 2011

TOATE DRUMURILE DUC LA ...ROMA







Asa cum spunea un maestru in viata: nu facem ce vrem, facem ce ni se spune din inalt. Nu conteaza ce alegi, ce vrei tu ca si persoana, ci ceea ce vrea Spiritul. Si vorba ''ai grija ce iti doresti ca s-ar putea sa se indeplineaca'' este mai mult decat adevarata. Noi am vrut sa experimentam noua energie, dar nimeni nu stie cum functioneaza aceasta. Ei bine noi am aflat in aceatsa calatorie fara voia noastra. Cel mai bun sfat si singurul este sa nu intram in dualitate si sa acceptam tot ce ni se intampla fara a categorisi situatia ca fiind pozitiva sau negativa. Ca altfel o iei razna(desi e cam tarziu, ca toti suntem...si fluturam stegulete galbene pe campii). Deci noi am ales sa mergem sa vedem minunatul oras spaniol Bilbao, in care se afla si mai renumitul muzeu de arta moderna Guggenheim. Am facut rezervari pentru biletele de avion si hotel cu 3 luni inainte. Pentru a ne simti si mai bine, am hotarat ca de la Iasi la Bucuresti sa luam avionul care ajunge in 55 de minute in capitala si nu trenul care ajunge in 6 ore. Si oferta pentru avion era extrem de ''mortala'': faceam o escala la Frankfurt, unul dintre cele mai frumoase si mai mari aeroporturi din Europa, cam 6-7 ore, dupa care aterizam seara la Bilbao. Acesta era planul, dar am invatat ca in noua energie nu mai exista planuri, nu mai exista logica, nu mai exista nimic. Nu exista decat momentul de ACUM. E greu in 3D sa intelegi asta cand ai rezervari deja facute in valoare de peste cateva sute de euro care nu se mai pot returna. Deci dupa ce o spatamana am stat numai cu ochii lipiti pe cer pentru a urmari fenomenele meteo ciudate(ma refer la ceata asta din cauza careia mi-a cazut tot parul de pe corp). Am vazut ca s-au anulat cateva curse in acea saptamana din cauza acestei cete, dar in ziua de marti s-a anuntat soare si cer senin. Asa a fost...la Iasi, ca la Bucale era o ceata de o taiai cu satarul. Si ajungem la aeroportul din Iasi(mult spus aeroport, mai mult o halta) si ni se comunica o intarziere de o juma` de ora. Ok, zic, aveam avionul la 10.30, am fi ajuns la 11.30, acum ajungem la 12.00, pana la 14.30 cand avem avionul spre Frankfurt, nu e o problema, il prindem. Cerul la Iasi devenea din ce in ce mai senin, la un moment dat a aparut si soarele cand cei din aeroport au anuntat ca avionul va avea intarziere inca o ora. Minunat, acum marimea morcovului era de speriat. Nu mai prindem avionul.Pa Bilbao! Langa mine sta mama mea care are un optimism exasperant. Da telefoane: ba la agentia de turism de la care am luat biletele, ba la Lufthansa(firma la care aveam bilete pentru Bilbao)pentru a tine avionul pe loc, ba la Tarom(rahatul asta de firma care zboara cu niste avioane de jucarii, jerpelite toate si care incaseaza de trei ori costul real al biletului) sa intrebe de ce naiba nu se poate decola. Problema cu biletele astea de avion este ca clientul nu are nici un drept, nu i se restituie nimic, iar companiile de zbor au toate drepturile, iti iau banii si pentru aerul din avion si daca se poate te trateaza si de sus, de undeva dintre nori.Daca vrei sa anulezi biletele cumparate cu banii tai, nu iti dau inapoi decat taxele de aeroport, adica mai putin de un sfert din cost. Dar daca vrei tu sa faci o modificare a orei de zbor sau a numelui, trebuie tot tu sa scoti din buzunar cativa euro, cam 10 sau 20, in functie de mama lor, nu stiu. Oricum timpul tau nu conteaza, nu costa bani, doar al lor. Daca ei intarzie zborul tu nu trebuie sa spui nimic, tu nu ai si alte treburi, sedinte, etc, daca tu intarzii si anunti acest lucru(ceea ce ei nu fac aproape niciodata), pierzi totul. Si ti se si reproseaza: ''pai de ce nu ati luat la aceasi firma biletele?" Pentru ca Taromul are tarife de imi vine sa-mi fac sepucu, de aia; ca imi iau bilete la oferta, care nu sunt returnabile. Si dupa ce dai o caruta de bani pentru un zbor de 50 de minute, primesti o amarata de punga de covrigei si un pahar de suc. La cati nervi iti provoaca aceatsa companie nu inteleg de ce nu ti se ofera macar un pahar de vin; pe mine nu ma calmeaza sucul de portocale, nici ala de rosii. Dar sa trecem peste. Si cum senzatia ca am pierdut toate rezervarile era din ce in ce mai puternica, mi-am adus aminte de geniala si memorabila fraza a lui Tom Hanks din ''Philadelphia'': ''orice problema are o solutie''. Si solutia din momentul de acum a fost: ROMA. Cel mai ieftin si mai des intalnit zbor din romania. Numai ca noi aterizam cu jucaria aia de la Tarom de la Iasi pe minunatul aeroport din Otopeni, iar zborurile pentru low-cost se efectueaza de pe Baneasa. Frumos. Cu busul nr 780 am ajuns in cateva minute in ''Banea'', la ghiseul cu beletele: vrem doua bilete pentru Roma, sau Milano, sau Florenta, sau orice zboara in aceatsa seara. Intotdeauna mi-am dorit sa fac asta, dar pentru ca preturile sunt exorbitante, am preferat sa-mi iau biletele cu cateva luni inainte si sa nu dau mai mult decat dublu. Dupa cateva variante discutate s-a hotarat ca vom pleca totusi la Roma. URA!!! Orasul inimii mele, acolo e o mare parte din opera preaiubitului meu. Cred ca este evident ca vorbesc despre Michelangelo. Am mai fost de cateva ori in Roma dar lipsa de bani, singuratatea si lipsa de experienta m-au impiedicat sa explorez cu adevarat acest oras-bijuterie. Am gasit locuri la un zbor al firmei Wizz, de care nu sunt tocmai incantata, dar acum nu aveam de ales(scaunele nu se rabateaza, serviciul e groaznic, bagajele se pun si sub scaune), dar asta e. Am ajuns in orasul celor 7 coline pe la orele 21.00 si am inceput sa cautam un hotel care sa ne mai spele privirile. Din aeroportul Ciampino(si asta e o bulina mare neagra, Blueair-ul aterizeaza pe Fiumicino, cele doua nu se pot compara) am luat un autobuz cu 4 euro de persoana si am ajuns in 40 de minute in gara principala din Roma, gara Termini.









pe la Colloseo, cautand cea mai scurta ruta pentru a ajunge la San Petro in Voncoli, bazilica care il adaposteste pe Moise
















Castelul Saint`Angelo









San Pietro















































Treptele spaniole














Langa gara ne-a intrebat un barbat daca cautam un hotel bun. Da, normal. Stie el unul bun, hostel, deci mai ieftin. Eu am fost de mai multe ori in Italia si cazarea acolo e cu surprize. Nu stii niciodata pe ce dai banii. La aceleasi trei stele poti sta regeste(cum mi s-a intamplat in Torino) sau groaznic, intr-un spatiu impropriu, fara televizor si frigider in camera, (cum am patit-o in Florenta)la exact aceiasi bani. Si cred ca din cauza oboselii(eram treze de la orele 04.00), plus tot stresul intregii zile de calatorie, ca ne-am dus dupa acest barbat, din Bangladesh, pe niste stradute intunecate, intr-o cladire pe care nu scria nimic. In lift catre etajul 5, ne-a trecut un gand nelinistitor dar am zis ca daca e sa se intample ceva, asta e, noi am ales sa il urmam. Dar la etajul 5 era intr-adevar un gen de hostel cu cateva camere duble, aveau si baie in camera si o terasa. Pentru 40 de euro pe noapte a fost bine. Numai pentru o noapte, si aia dormita cu grija, ca am mai experimentat in Paris cu pupulatia asta din tarile colorate, care iti inchiriaza camera impreuna cu cativa soareci, ca asa e la ei probabil. A doua zi am plecat catre orizonturi mai placute. Si le-am gasit la un hotel de 3 stele, dragut, unde toti angajatii erau din tara soarelui rasare, la surprinzatorul pret de 50 pe noapte. Am avut si placuta surpriza de a ne simti ca acasa, cand receptioniera ne-a anuntat ca pe langa pretul camerei trebuie sa mai platim o taxa de 2 euro de peroana pe noapte, ''taxa de roma''. Adica taxa pe aerul din Roma? am intrebat noi. Da. Deci nu suntem singura tara cu taxe cretine. Si am avut si noroc, aceasta taxa abia s-a introdus anul acesta. O alta surpriza placuta a fost cand ne-am intors intr-o zi din oras si am gasit o pereche de pantaloni(ai mei desigur) patati de clor. Nu am mai auzit de asa ceva, sa-ti lasi lucrurile in camera si sa ti le gasesti ca o pictura de Jackson pollock. Dupa cateva minute seara si apoi alte cateva minute de convorbiri in engleza cu managerul hotelului si de ganduri bune in romana, ne-am recuperat si banii. Dar stresul cine il plateste?








Fontana di Trevi


























Seara la o gelata intr-o terasa incalzita




La un espresso cu bailey


espresso cu gelata si cu frisca- gust divin


chips-uri cu gust de pizza
























gelata zilnica








tortellini cu sos gorgonzolla




Ca sa ne revenim si sa ne recapatam fortele, am plecat la shopping. Cea mai mare zona pentru acest gen de sport, se afla in jurul treptelor spaniole. Aici poti vizita diferite muzee: Prada, Gucci, Missoni, Versace, Channel, etc. Dupa aceste superbe magazine, pe strada paralela, exista si magazine in care chiar poti intra si culmea, cumpara cate ceva chiar foarte ieftin, mai ales acum cand erau reduceri. La informatii am intrebat daca exista vreun mall, caci vremea devenea din ce in ce mai suparata si eu deja simteam cum o mica raceala incepe sa imi dea tarcoale. Cel mai mare mall e Porta di Roma la care se poate ajunge cu busul nr 38. Ok. Costul biletului este de 1 euro, cel mai ieftin mijloc de transport din toate orasele pe care le-am vizitat pana acum. Greseala noastra a fost ca am pornit catre acest mall pe la orele 18.00, cand toata lumea iesea de la ''lavoro''. De la gara, in 15 minute nu cred ca am facut 100 de metri. Era o aglomeratie de credeai ca e vreo demonstratie pe strazi. Am ajuns la destinatie dupa o ora si 10 minute, deja obosite si cu un ''chef nebun'' de cumparaturi. Este intr-adevar un mall mare, foarte mare, pe 2 nivele. Contine si unul dintre cele mai ieftine si mai mari supermarcheturi de la ei ''auchan''. Exista o problema cu marimile in aceasta tara: fiecare firma are propriul sau tipar si propriile sale marimi. Astfel acelasi corp poate proba o bluza cu marimea de 48, apoi la un alt magazin aceasi marime sa devina 54 sau XL, sau 7. Si pana nu le probezi nu ai cum sa-ti dai seama ce marime este.





spaghetti vongola















pizza cu fructe de mare











MANCAREA. Este un subiect fara sfarsit in Italia. Se gaseste peste tot si este delicioasa. Mi-am propus ca in fiecare zi sa incerc ceva traditional pentru a gusta cu adevarat Italia. Numai aici poti manca paste, pizza, inghetata si tiramisu. Nu inteleg oamenii care merg in alte tari si isi cumpara pizza, in loc sa guste mancarea locala. Pizza nu exista in afara Italiei. De paste nici nu mai vorbesc. Italia este tara aluaturilor, a painii in general. Peste tot exista aceste chestii numite panini, pe care eu nu le inteleg, dar nu este decat o parere personala, eu nu pot manca atata paine. Sunt foarte frumos ornate, arata bine, dar...nu pentru mine.Prima data am ales sa-mi comand ''paste carbonara'', spaghetti cu bacon, parmezan si din cate am inteles, si cu ou. Buonissimo! Cred ca au fost cele mai bune paste pe care le-am mancat din viata mea. Adina si-a comandat salata ''caprese'', sa vedem cum e la ea acasa. O mare dezamagire. Pe o mare farfurie alba am vazut 3 felii de rosie taiate cu toporul asezate langa o bomba de mozarella, cu o mica frunza de busuioc. Nearanjate, neasezonate. La desert am ales o portie de tiramisu, care a fost ca un foc de artificii. O savoare diafana de lichior, cu acea crema si acea cacao. In restaurantele italiene nu exista servetele din hartie(nu am vazut decat la un restaurant) ci numai din panza. Parmezanul este din partea casei si este din abundenta, uleiul de masline la fel. La vederea notei de plata observi, in functie de restaurant, cat trebuie sa dai peste ceea ce ai consumat, ca ''servizio'', adica bacsisul ospatarului. Noi am dat de la 10% pana la 2 euro de persoana. Noi nu ne-am comandat bauturi, acestea costand mai mult decat un fel de mancare: o cola costa 6 euro, o apa 3 euro. Apoi m-am avantat catre o portie de ''gnochi con pulpa'', adica gnochi care sunt un fel de pasta de cartofi cu bucati de caracatita. Caracatita a fost buna, dar acea pasta de cartofi nu avea nici un gust, iar o opinie personala, mie nu-mi plac alimentele facute pasta. Ca sa-mi revin in ziua urmatoare mi-am comandat ditr-unul din cele mai frumoase restaurante vizitate, ''il colibri'', ''fettucine con ragu''. Sunt paste facute in casa cu un sos de carne divin. Acest parmezan era macinat pana a ajuns la graul de faina si se lipea si se integra in paste. Coplesitor, uimitor, de infarct...de bun. Italienii au dreptate cand tin atat de mult la traditia lor de a nu altera retetele originale. Daca este bun asa, de ce trebuie sa schimbi tu acuma reteta? Si asa este, daca alimentele sunt bune asa naturale, de ce trebuiesc amestecate? La un alt restaurant m-a pus dracu sa intreb care dintre aceste spaghetti din menu sunt facute in casa, pentru ca sunt mai moi, sunt fierte mai mult, ele trebuie sa fie ca matasea, iar celelalte, uscate, trebuie sa fie ''al dente''. Ospatarul s-a uitat la mine ca si cum am dat foc la Coloseum. Incercand sa-si mentina calmul pentru blasfemia pe care tocmai a auzit-o, mi-a raspuns ca toate speghetele sunt facute in fabrica. Eu continui sa ma afund in pacatul initial: da, pentru noi spaghetii sunt toate si am inceput sa rad. El nu radea. Mi-a spus totusi, probabil de dragul bacsisului ca doar fettucini si tortelinii sunt facute in casa. Ok. Nu m-am oprit aici cu intrebarile astea de ''necunoscator''. Am comandat unui alt ospatar, cu acelasi simt al umorului ca si celalalt ''ravioli con gorgonzola'' si el mi-a spus jenat ca nu au ravioli doar tortelinii. Care este diferenta? am intrebat eu. Pai raviolii sunt buzunare umplute cu carne, tortelinii sunt buzunare umplute cu carne dar sunt prinse la spate. Aha, mare diferenta. Noroc ca au fost extrem de bune. Si daca peste aceasta mancare italiana torni cateva picaturi de ulei de masline, totul devine si mai bun, daca este posibil, si iata ca este. Adina si-a comandat de aceasta data o pizza cu fructe de mare. ''La piu bella pizza del mundo'' asa a recomandat-o ospatarul, pe pizza nu pe Adina. Si asa a fost. Spectaculoasa. Aluatul cel mai subtire din lume, cu mozarella, creveti, midii, si acel parmezan-faina divin. Am mai experimentat cateva feluri de pizza si la mall, unde se vindea la felie, la kilogram. Am mancat cu creveti si rucola, cu cartofi(oribila combinatie) si sunca, cu ciuperci si mozarella, cu carne de vita. Cu 6 euro am luat pranzul 2 persoane. Tot in acest mall am putut vedea si alte genuri de pizza, nu prea traditionale: cea care m-a lasat cu gura cascata a fost cea cu cartofi prajiti. Incredibil. Eu nu pot face legatura intre cartofi cu paine. Italienii nu agreaza alte bucatarii in afara de cea autohtona. Cred ca pot numara pe degete cate restaurante indiene si chinezesti am vazut, s-ar putea sa fi vazut in total cam 4, si astea se aflau undeva pe niste stradute laterale, sa nu le raneasca romanilor retina. ''Rotiseriile'', pe limba lor ''poleria'' (adica are de-a face cu puiul) erau in schimb destul de des intalnite. M-am delectat si eu cu astfel de preparat. Cu 2.55 euro puteai savura jumatate de pui bine facut la rotisor. Chiar era delicios, foarte, foarte aromat. Si am ajuns si la cpitolul gelata, sau mai romaneste inghetata. CEA MAI BUNA DIN LUME!!! Am mancat in fiecare zi, de fiecare data alte arome. Erau de toate marimile, pentru toate buzunarele. Un paharel costa incepand de la 1 euro pana la 5 euro. Numai ca ''paharelul'' de 5 euro, cu 5 arome, nu stiu cine l-ar fi putut mnca. Gelata italiana este extrem de consistenta si poate lejer sa tina loc de o masa. Am experimentat de la aromele de mango, ciocolata, pistacio, seminte de pin, pana la melone(adica pepene galben), zupa engleze si preferata mea canoli cu branza ricota. Nimic nu se poate compara cu gelata italiana din Italia. Buonissima!




spaghetti cu creveti
















gnochi din cartofi cu caracatita

















pizza cu ciuperci, cu sunca si cartofi si cu creveti si rucola (ultima e dementiala)




















paste cu somon






















fettucine con ragu

















gelata





































































din curtea muzeului Vatican


























tot in curtea Vaticanului










































pictura Rafael












stanzele lui Rafael







SAN PIETRO
Aici voi putin subiectiva, dar asta e, este cea mai frumoasa catedrala din lume, si asta pentru a fost atinsa de geniul lui Michelangelo. Am fost mai intai sa vizitam cum era si normal, muzeele Vaticanului. Eu am mai fost o data, dar era exact in vinerea pastelui si era o aglomeratie de am stat o ora jumatate sa intru, iar inauntru toata lumea se misca cu viteza melcului. Acum nu am stat deloc la coada si am putut admira in voie operele celebre ale lui Rafael-superbe-, gradinile interioare ale bazilicii. Dupa ceva timp ajungi la puncul culminant-CAPELA SIXTINA. Iar aici cuvintele incep sa-si piarda din putere. Este incredibil cum un singur om a putut sa creeze o asemenea opera. Este unica in lume si cred in univers. Toata magia simturilor este intrerupta doar de gardienii italieni care rag cat ii tin plamanii si cat pot de des :''no photo''. Este ca o mantra pe care o auzi in permanenta pana la refuz. Eu am facut totusi cateva fotografii in gol, cu aparatul pe genunchi, ca doar noi romanii suntem foarte inventivi. Vizitarea acestei opere este in mod clar unul dintre lucrurile pe care orice om de pe acest pamant ar trebui sa-l faca in aceasta viata. Nu poti cu adevarat intelege geniul uman si faptul ca suntem dumnezeu pana cand nu vezi live ce a putut face un spirit intrupat. Este coplesitor!




o frumoasa pictura de Francis Bacon in interiorul muzeului de arta moderna din Vatican






















iadul din Judecata de Apoi


















Judecata de Apoi -Michelangelo Buonaroti




















creatia lui Adam






CUPOLA
Apo am mers catre cupola bisericii, care se poate vizita. Pentru a ajunge sus, trebuie sa platesti 7 euro daca vrei sa urci cu liftul si 5 euro sa-ti permita sa urci scarile perpedes. Am ales liftul. Si ce bine am facut; nu stiam cate scari ne mai asteapta pana in varful cupolei. Liftul ne-a urcat pana la baza cupolei, de unde am putut vedea interiorul bisericii, cu altarul si baldachinul creat de Bernini. Apoi am inceput sa urcam. Si am urcat si am urcat si am tot urcat pe niste scaricele foarte, foarte mici si inclinate(urmau forma cupolei). La ultima portiune, din cat de mica era latimea scarilor pana atunci, s-a ingustat si mai mult. Atunci ne-am bucurat ca la restaurant nu am mai comandat desertul, nu cred ca mai puteam incapea pe scari. Spatiu mic, intunecat si cu osfoara care probabil ajuta la tragerea persoanelor mai plinute pe scari in sus. Dar la final tot efortul a meritat. Stateam gafaind deasupra Romei, exact in inima orasului. Se percepea si o mica ceata, incepuse si ploaia, dar era totusi frumos. Nici la coborare nu a fost usor dar ne-am sacrificat.





la intrarea in muzeu Vatican













BAZILICA SAN PIETRO
Cum intri te uiti in partea stanga si vezi PIETA de Michelangelo. O superbete de sculptura. Dorinta lui Michelangelo nu a fost de a fi privita de dupa un geam undeva la 5 metri , dar asta e. Nu prea poti vedea chipul frumos al lui Isus, inca odata, asta e. Bazilica e mare, grandioasa, cupola e frumoasa si de sus si de jos. Undeva in dreapta exista un muzeu al tuturor papilor care au existat incepand cu Petru. Nu am fost. Am fost in schimb, fara sa vrem, la mormantul lui papa Paul. Eu de fapt am tot cautat capela Paulina, unde stim si am tot citit in carti si pe net ca exista doua fresce ale lui Michelangelo.Ca o paranteza, da, sunt obsedata de Michelagniolo si de tot ce a facut el. Am intrebat si cativa italieni care lucrau la muzeele Vatican de aceste fresce, dar m-au privit ca si cum i-as fi intrebat de Van Gogh. Nimeni nu stia nimic. Unii nu auzisera nici macar de capela paulina. In fine, am gasit-o si ce sa vezi: statui si morminte ale papilor. Unde te uitai vedeai numai cavouri. Groaznic. Si la un moment dat am vazut si mormantul celebru al lui Paul al lll-lea. In fata lui statea un calugar in genunchi, cu ochii inchisi, cu mainile impreunate. Asa l-am gasit, asa l-am lasat. Nu stiu ce facea acolo, nu stiu pentru ce se ruga si mai ales de ce la un mormant. In jurul sau toti oamenii prezenti(ei chiar venisera sa viziteze mormantul, nu cred ca era cineva ca noi care sa caute 2 fresce pictate acu 500 de ani) stateau la un metru de calugar, in semn de respect. Noi nu stiam cum sa fugim mai repede de acolo; iubirea pentru arta sau pentru un anumit artist te face sa mergi in locuri foarte ciudate si ridicole.







la iesirea din muzeu





















costumele garzilor din vatican au fost create de... dupa cum poate toata lumea sa ghiceasca... Michelangelo























deasupra Romei





vedere din Cupola







piazza san pietro vazuta din cupola
































in interiorul cupolei


































MOSE
Se afla in bzilica San Petro in Vincoli, aproape de Colosseo. Spre surprinderea mea, intrarea a fost gratuita. Chiar nu ma asteptam la asa ceva din partea italienilor, dar a fost o surpriza placuta. Cum intri in biserica, din partea dreapta te intampina privirea ''blanda'' a lui Moise, una dintre cele mai frumoase opere de arta ale omenirii. Am fost atat de fascinata si de bucuroasa de faptul ca ma aflam in fata lui Moise, incat am uitat complet ca aceasta sculptura face parte dintr-un celebru proiect pentru cavoul familiei Medici. Dupa cinci munite am observat si celelalte sculpturi care alcatuiesc acest maret proiect, nedus la bun sfarsit de catre Michelangelo. Nu pot sa spun decat zuberb.





cupola de foarte aproape














baldachinul proiectat de Bernini vazut din cupola































in bazilica san pietro



































Peta- Michelangelo

































spre colosseo











































Mose de Michelangelo evident