CREATOR PE GLOB: mai 2013

In aceasta calatorie am invatat ceva foarte important si destul de evident: NU se calatoreste iarna in tarile nordice! Si subliniez: niciodata NU se calatoreste iarna in tarile nordice. Motivul este destul de simplu pentru orice om cu minima inteligenta: este frig, foarte frig, extrem de frig.Este foarte greu sa te bucuri de frumusetile oricarui oras cand iti tragi din 2 in 2 minute caciula pe urechi, fularul pe gura si toate puloverele si gecile pe tine.Sigur ca atunci cand m-am uitat pe harta si am ales destinatia pentru excursia din luna martie, nu batea vantul, nu ningea; m-am gandidt doar la ce frumos va fi primavara in aceasta minunata capitala, cum vom asista la schimbarea garzii, cum vom admira mica sirena, si vom gusta din specificul bucatariei nordice. Si apoi urmeaza drumul: 3 ore pana in Amsterdam, 5 ore escala, si iar o ora pana in Copenhaga. Si de aici a inceput frigul. Am avut rezervare la hotelul First Vesterbro, un hotel de 4 stele care abia ar fi putut fi categorisit ca fiind unul de 3 stele: mobila era din secolul trecut, cameristele nu isi fac treaba decat daca le lasi discret un mesaj scris, informatiile primite de la receptie au fost eronate, micul dejun extrem de bogat dar si exorbitant de scump(20 de euro de persoana). As vrea sa pot spune ca prima data cand am auzit ca micul dejun costa 20 de euro de persoana am avut o mica criza de inima dar nu este asa, adevarul este ca de fiecare data cand ma gandeam la asta aveam o mica criza. Si in prima zi am mers si noi sa vedem ce poate oferi un hotel pentru o asemenea suma. Intr-adevar am fost impresionate: o varietate de legume, toate tipurile de branzeturi, carnati, sunca, sosuri, sucuri, cafea cu lapte organic, fructe, produse de patiserie daneza; cu adevarat merita toti banii pentru persoanele care mananca la micul dejun cat pentru o saptamana. Nu este cazul nostru. De obicei nu imi place sa ascult informatii despre destinatia aleasa, imi place sa descopar totul la fata locului, dar de data asta mi s-au spart multe becuri in cap. M-am chinuit primele zile cu un ger inimaginabil pana mi-am cumparat o caciula foarte groasa, manusi si un fular gros. In majoritatea pozelor am ochii semi-inchisi din cauza vantului, fularul peste urechi si o pozitie a corpului incovoiata. Gastronomia daneza nu m-a impresionat deloc si nici oferta restaurantelor. Desi am parcurs aproape toata Copenhaga pe jos, cred ca am intalnit 3 restaurante adevarate, majoritatea italiene. Restul erau cantine tip bufet, groaznice din punctul meu de vedere. Din cate am observat, chinezii si tailandezii au reusit si aici sa se adapteze. Nici acum nu inteleg cum pot cei dintr-o tara temperata sau chiar calda sa se acomodeze intr-un astfel de mediu cel putin ostil. La receptia hotelului lucra o romanca care ne-a oferit cateva pareri personale despre danezi si Danemarca si citez: ”astia inca nu au iesit din pesteri, sunt foarte nepoliticosi si reci ca vremea de afara„. Nepolitetea daneza ne-a intampinat in prima zi inca de la schimbarea banilor. In Danemarca se folosesc coroanele daneze. Noi aveam euro desigur, pentru ca este mai usor de schimbat euro in coroane. Din informatiile de pe net am aflat ca un euro s-ar schimba cu 7.55 coroane, iar cel mai bun curs ar fi la Forex Bank. Ei bine nu este asa. Noi am mers la Money Change si am intrebat ”cate coroane ne dati pentru 100 de euro?„ ”700 de coroane”. ”Asa putin? Dar pe afis scrie 7.55”. ”Da, dar trebuie sa platiti comisionul. Atat pot sa va ofer in acest moment”. Ok, hai sa vedem Forex-ul. Ochii nostri erau din ce in ce mai exoftalmici ”645 de coroane pentru o suta de euro”. Logic ne intoarcem la Money Change, unde era un barbat cu care negociasem inainte ca pentru o anumita suma de euro sa ne scada comisionul la 12 coroane. Si urmeaza nepolitetea ca sa nu spun nerusinarea daneza: mai intai ne-a intrebat daca am gasit o oferta mai buna decat a lui(ca si cum daca am fi gasit ne-am mai fi intors la el) si apoi ne-a lovit: nu ne mai poate oferi comisionul de acum 5 minute. Si am schimbat cu 7.00. Se pare ca nimic din corectitudinea nemteasca nu s-a raspandit in nord. Ni s-a spus sa pastram chitanta pentru a beneficia de aceasi oferta. Se pare ca daca platesti o data comisionul pentru schimbarea banilor, nu mai trebuie sa-l platesti din nou. Asta este un lucru bun, dar eu tot nu am inteles cum functioneaza acest sistem: fiecare companie si fiecare functionar iti face o oferta dupa propriul plac, fara nici o explicatie si ti se spune ca doar atat iti poate el oferi. Am auzit chiar si 625 de coroane pentru o suta de euro. Este scandalos cat de multi bani poti pierde doar din schimbarea din euro in coroane. Al doilea soc in ceea ce priveste populatia daneza l-am trait in Christiania, un cartier hipiot din Copenhaga in care toata lumea traieste liber si neconformist. Cel putin asa am citit pe internet. Acum nu stiu, poate ca nu am fost noi in cea mai buna zi pentru a vizita aceasta zona libera, dar nu ni s-a parut nici frumos, nici liber. Peisajul era dezolant, cu butoaie de metal arzand, gunoaie pe jos, case derapanate. Am citit ca aici drogurile sunt permise si dintr-o data simtim un miros suspect. Nu stiam ce era acel miros intepator si deranjant: marijuana. Pe o raza de cativa metri patrati se simtea un puternic miros de urina de cal. Groaznic. Pentru ca abia imi simteam degetele de la maini si capul imi era congestionat de frig, am decis sa intram intr-un bar pentru o cana de vin fiert sau ceva foarte fierbinte, orice cu aburi. Cand am intrebat de vin fiert m-am simtit ca si cum as fi intrebat de mancare pentru caini. Mi s-a raspuns foarte arogant ca aici nu se serveste alcool. Eu nu am cerut 2 kilograme de votka, am cerut o cana de vin fiert; avand in vedere vremea de afara care era sub 0 grade, o cana cu ceva fierbinte era o idee decenta nu? Ei bine nu. Mi s-a explicat in timp ce eu aveam o figura tampa, ca aici se serveste 0,0,0,0,0,0,0,0,0,0% alcool. Am inteles, deci te poti droga, dar nu poti bea vin. De acolo am plecat la un restaurant mexican de care aflasem de pe internet. Chicos Cantina se numeste si este foarte frumos decorat, dar oferta gastronomica nu este foarte bogata. Lipsesc felurile traditionale mexicane: taco, mole, margherita nu este buna deloc(este ca un suc). Nu vreau sa-mi aduc aminte cat am dat pe aceasta masa ca ma ia cu inima. Tot orasul era in acea zi verde. Se sarbatorea ziua Sfantului Patrik, ocrotitorul Irlandei. Cu aceasta ocazie capitala Danemarcei s-a mai inviorat, pentru ca din ce am observat, peisajul cotidian este destul de sumbru si lipsit de culoare. Dar berea irlandeza a creat veselia si dansul in tot orasul. A doua zi am fost la Malmo, in Suedia. Acest orasel se afla la doar 20 de minute cu trenul de Copenhaga; calatoria costa 20 de euro de persoana dus-intors. Desi am crezut ca in Danemarca este frig dar in Malmo este un ger ingrozitor. Tot timpul cat am stat in Suedia(cateva ore bune) abia imi puteam simti corpul din cauza unui vant salbatic care batea ca si KGB-ul: din toate partile. Nu pot sa spun ca m-a impresionat orasul suedez, dar m-au impresionat mult oamenii care sunt extrem de prietenosi si politicosi. Acestia ne-au urat sa ne bucuram de vremea frumoasa de afara, inainte sa inceapa sa bata vantul. Moment in care am intrat in colaps: cum adica inainte sa inceapa sa bata vantul? Dar nenorocirea aia de afara ce este? Este doar o adiere. Tin neaparat sa subliniez ca era un frig si un vant de iti dadeau lacrimile. Am gasit aici un mic ”restaurant” tailandez. De fapt era un mic bufet cu 6 tipuri de curry-uri si orez, care costa incredibil 50 de coroane suedeze, ceea ce este extrem de putin. Pe 20 martie, adica de ziua mea de nastere, am decis sa vizitam in sfarsit si celebra mica sirena, simbolul Danemarcei. Pentru a ajunge la ea, trebuia sa mergem cu metroul. In Danemarca, ca si in Germania, exista S-bahn, metrou si tren. Un bilet cu 10 calatorii pentru 4 zone(valabil pentru toate mijloacele de transport) costa 150 de coroane; biletul trebuie validat la fiecare calatorie, iar aceasta este valabila timp de o ora. Statia de metrou pentru mica sirena se numeste Osterport. De aici mergi cam 15 minute pana la ”Den lille Havfrue”(mica sirena). Si chiar este mica; eu ma asteptam sa vad ceva mai semnificativ in mijlocul apei involburate, dar am vazut o mica statuie pe o mica stanca, foarte aproape de tarm. Din cate am inteles de la romanca de la receptie, in Copenhaga ninge o data la 10 ani. Se pare ca vremea a decis sa-mi faca un cadou de ziua mea si sa ninga abundent. Ce sa spun, a fost cel putin interesant; cine se mai poate mandri cu faptul ca a vazut mica sirena pe o ninsoare de poveste si un frig horror? Foarte putini oameni, pentru ca turistii care nu fac tratament psihiatric merg in tarile nordice vara, nu iarna ca noi. Dar acesta a fost si farmecul excursiei; ar fi fost mult prea plictisitor fara vant, fulgi si ger. Dupa aceasta intalnire de gradul trei, am hotarat sa mergem sa vedem schimbarea garzii de la palatul Amalienborg. Pentru a ajunge aici, a trebuit sa mergem pe jos aproximativ jumatate de ora (poate mai putin) pana am ajuns intr-o piazzeta rotunda cu garzi care o pazeau. Interesant concept al arhitecturii cu atat de multe spatii extrem de largi si deschise avand in vedere vantul care bate atat de puternic tot timpul anului. Din cate am vazut eu in Spania, mai ales in Toledo, cladirile sunt construite in asa fel incat caldura sa nu poata patrunde. In fine, deci acele cladiri circulare constituie palatul regal. Garda regala pleaca la ora 11.00 de la palatul Rosenborg si ajunge la Amalienborg la 11.30 unde are loc un jalnic ”dans” al soldatilor danezi. A fost si vina noastra pentru ca mai intai am asistat la schimbarea garzii de la palatul Buckingham, care este absolut impresionanta. Garzile daneze erau lipsite de eleganta. Pe internet am citit ca atunci cand regina este acasa, schimbarea garzii se face cu orchestra. Regina era acasa, dar din toata orchestra nu s-a auzit decat un mic fluier care repeta aceasi ”melodie”. Inainte de tot acest spectacol, am vazut multe masini oficiale, multi barbati cu ochelari de soare, multi politisti. Deja imi pregatisem aparatul, credeam ca vom vedea o aparitie regala. Si apare un batranel bronzat urmat de o femeie cu batic pe cap, amandoi inconjurati de multi bodyguarzi. Au inceput sa dea mana cu oamenii veniti sa vada schimbarea garzii(sunt generoasa cand spun ca erau aproximativ 30 de oameni). Si intrebam si noi: cine e bronzatu? Pai cum cine, este prim-ministrul Turciei. Ai lasa-ma, pentru asta am stat cu aparatul la ochi? De aici am mers la un mall, Viskertorvet pentru care am coborat la statia de S-bahn Dybollsbro. Aici am mancat la un bufet asiatic/chinezesc/indian/japonez. Imi plac aceste fuziuni: nimic nu este traditional si toate au cam acelasi gust, dar aceasta este oferta. Nici nu stii ce mananci, trebuie sa te bazezi doar pe aspectul vizual al mancarii si nici nu stii cand a fost facuta si de cate ori a fost reancalzita. Am incercat si specificul local: hot dog danez care este intr-adevar delicios. In primul rand sunt foarte, foarte ieftini: 35 de coroane(dar se poate gasi si mai ieftine, incepand cu 25 de coroane), in al doilea rand ti le asezonezi cu ce vrei: castraveti murati, ceapa prajita si crocanta, ceapa cruda, sos de maioneza, ketchup chilli. Iar crenvurst-ul se poate infasura in bacon si are un gust cu adevarat divin. De dimineata ne-am dus la biroul de informatii sa vedem ce mai putem vizita. Sincer nu stiu exact de ce sunt platiti angajatii de acolo, pentru ca la fiecare intrebare ni se arata un perete pe care erau expuse toate obiectivele posibile din intreaga Danemarca si mici informatii despre cum sa ajungi acolo. Vis-a-vis de acel perete magic era un stand cu harti, pliante si alte fluturase despre ce si cum sa faci in Copenhaga. Si totusi il intrebam pe nenea de la ghiseu: cum ajungem la castelul Rosenborg? A simplu ni se spune, puteti merge pe jos, este aproape, iesiti din cladire si o luati la dreapta si tot inainte. Asa am facut. Trebuia sa imi fi invatat lectia din Valencia si sa nu mai ascult de persoanele de la informatii, dar…probabil vantul mi-a afectat judecata, nu am alta explicatie. Dupa jumatate de ora de mers pe jos in timp ce ningea, dintr-o data simt ca adrenalina mi se urca in varful capului: observ ca ne apropiem de o imagine cunoscuta, statia de S-bahn si metrou Norreport. Deci am fi putut sa luam metroul o statie in loc sa avem crampe si carcei la picioare? Si ajungem la Rosenborg. Mie nu-mi place sa vizitez castele(am avut o experienta de groaza la Escorial in Madrid), deci nu am intrat decat la magazinul de suveniruri(mult spus) de unde am iesit cu viteza luminii. Dar am vizitat gradinile castelului care erau complet acoperite de zapada. Frumos, nu se vedea nimic in afara de alb. De aici ne-am intors la Norreport unde se afla o piata foarte mare acoperita(de fapt erau 2 cladiri) in care se vindeau marfuri proaspete, dar se putea lua si o mica gustare. Am comandat doua chiftelute de porc si o tarta cu branza. Despre tarta nu se poate comenta, nu era buna deloc, chiftelele erau destul de bune, dar nu prea erau condimentate, nu aveau nici un fel de verdeata(in interior erau albe). Am avut ceva noroc pentru ca mai devreme in acea zi am cumparat condimente mexicane de la cel mai frumos magazin de specialitate pe care l-am vazut pana acum: Chilli house. Prima data cand am vazut aceasta firma am crezut ca este un restaurant, dar nu. Este un frumos decorat magazin de condimente mexicane in care poti gasi mole nero, jalapeno, chilli, etc, cu toate explicatiile aferente primite de la vanzatoarea foarte amabila. In ultima zi am cautat un restaurant timp de cateva ore. Pana la urma am intrat intr-un restaurant spaniol ”El Tapeo”, foarte cochet. Am comandat cod prajit, crochete picante si chorizo cu masline, sangria.Carnatii erau destul de arsi: exact asa cum imi plac mie. Am mai mancat si in Spania dar aceia erau cam cruzi, asa ii prefera spaniolii. Mai intai m-a omorat mirosul de carnati arsi, apoi gustul...imi pare rau ca nu il pot descrie, nu exista cuvinte in nici un dictionar de pe pamant.

.