Am avut sansa de a vizita acest magnific oras prima data in august si apoi in decembrie. Cea mai mare diferenta intre cele doua perioade este aglomeratia. Vara in general, alaturi de caldura aproape imposibil de suportat, exista si fenomenul migratie turistica. In locurile speciale pentru turisti, cum ar fi Parcul Guel, piata Spaniei, Sagrada Familia, trebuie sa fii un fotograf foarte iscusit astfel incat sa poti prinde si o parte din obiectivul vizat si nu grupuri grupuri de turisti care fac acelasi lucru ca si tine, adica fotografiaza. Iarna nu mai este atat de aglomerat, insa este frig, nu ger, dar nici nu poti sta prea mult pe strada si asta implica bani dati pe cafele prin restaurante, nu afara pe terasa asa cum ai face-o vara(terasa pentru fumatori).Deasemenea noua ne place inghetata, cea italiana, care este cea mai buna, si pe care o consumam indiferent de anotimp. Este mai greu de luat o gelata italiana iarna si a o savura pe strada sau pe o banca. La capitolul mancare nu prea am experimentat atat cat ne-am fi dorit, incat los dineros nu prea ne-au dat jos. Dar am observat ca mancarea traditionala spaniola era gatita cu succes de catre emigrantii nr.1, indienii. O alta cultura bine dezvoltata este cea chineza. Aici se poate manca foarte mult, foarte bun cu foarte putini bani. Un platou mare de orez(normal) cu diverse fructe de mare putea costa in jur de 5 euro. La indieni pe de alta parte, daca inchideai ochii si aveai norocul de a nu observa bucatarul, puteai manca cu aceiasi bani putini platouri traditionale spaniole cum ar fi tortillia(o omleta cu cartofi), creveti pane, bocadillias, etc.
In august fiind atat de cald, la mare cerere a fost berea spaniola. Spun bere spaniola, dar de fapt era ca o apa cu gust de bere. A fost o adevarata aventura si sa comandam o astfel de bautura, intru-cat spaniolii nu inteleg nici o alta limba in afara de cea neaosa. Am incercat intai cu traditionalul ''beer'', apoi cu italuanul ''bira'', am recurs apoi la gimnastica, ca sa aflam ca in spania berea(care cu indulgenta are 3% alcool) se numeste cerveza. In fiecare bar sau restaurant, la fiecare cerveza, ar trebui sa fii servit cu traditionalele tapas, niste gustari spaniole care adesea sunt compuse din cateva creveti, calamari pane, tortillas. Aceste tapas din partea casei sunt obligatorii, numai ca unii vazand ca esti turist, se fac ca uita sau ca nu stiu. Cel mai bun restaurant pe care am avut bucuria sa-l vizitam a fost unul cu specific mexican, de la unul dintre cele mai mari si mai frumoase mall-uri din Barcelona, Glories, situat langa turnul Agbar. Acolo puteai alege un platou imens (de doua persoane) cu esenta Mexicului: un burrito gigant, quesadilla cu pui, sos de rosii si guacamole cu doar 13 euro , plus un chili con carne de 2 euro. Iar la desert am comandat un burrito dulce, extraordinar de bun.
Trensportul in Barca este foarte simplu, statiile de metro sunt foarte ''expresive'', adica iti indica exact obiectivul turistic, nu ai nevoie neaparat de harta. Astfel am descins prima data la Sagrada Familia. Cum iesi din statia de metro, pe oricare iesire (sunt vreo patru), te copleseste maretia si frumusetea acestei constructii. Iti uiti gandurile si te topesti in aceasta opera de arta GENIALA. Catedrala are doua intrari, una reprezentand partea veche, inceputa de Gaudi, cu nasterea lui Isus, cu Fecioara Maria si Iosif, cu porumbei, etc, si partea a doua, cea noua ce infatiseaza magnific scenele restignirii, pe cei 12 apostoli si simbolic inaltarea. Intrarea costa 12 euro, iar ridicarea cu liftul in unul dintre turnuri, alti 2 euro. In interior se poate vizita nava principala, muzeul Gaudi cu schitele sale originale, machete si poti citi biografia artistului.
Sentimentul pe care il ai in fata acestei opere este coplesitor, te simti ca intr-o alta dimensiune. Tot in muzeul din interior sunt expuse si sursele de inspiratie pentru Gaudi: plase cu muguri ale diferitelor plante, tot felul de cochilii cu forme ciudate, structuri de plante, etc. Este una dintre operele de arta ce trebuiesc vizitate macar o data in viata.
Magnifica Piazza Spania si Palatul Montjuic. Noi am ajuns prima data in timpul zilei, am vazut fantana, care nu functiona si am admirat frumusetea orasului vazut de la inaltime. Si atat. Noi nu ne intersasem de obiectivele turistice ale orasului inainte de calatorie; norocul nostru a fost ca ne-am intalnit cu niste romani draguti in metro care ne-au spus despre spectacolele impresionante oferite de primarie la fantana Montjuic noaptea, dupa orele 19.00. Dar nu sunt impresionante, sunt de-a dreptul uluitoare. Starea degajata de jocul apei, culorile care imbratiseaza picaturile de apa, muzica superba, te plimba dintr-o dimensiune in alta, ca in final sa doresti sa nu mai revii pe pamant. Odata ce esti martor la un astfel de spectacol, in primul rand nu mai esti acelasi om si in al doilea rand, devii dependent. Fanatanile incep sa ''cante'' incepand cu oerel 21.00 vara si orele 19.00 iarna. Melodiile sunt grupate in calupuri, pe genuri: clasic, rock, opera, pop. Pentru mine punctul culminant a fost cant am auzit primele accente ale capodoperei ''Barcelona'' cantata de Freddie Mercury si Montserat Cabale. Este o senzatie asemanatoare cu iluminarea, card ca asa se simtea Buddha.
Figura trista este datorata faptului ca muzeul de arta aflat in palatul Montjuic adapostea o expozitie a lucrarilor lui Picasso, Duchamp si Man Ray, iar noi am ajuns duminica la pranz, cand era bineanteles inchis. Mare pacat.
Vara era o aglomeratie langa fantana Montjuic, incat a trebuit sa ne tinem de maini pentru a nu ne pierde. Poza este facuta dupa terminarea programului(mult dupa ora 24.00), cand se putea respira.
De-a lungul aleelor din pitz Spaniei erau fantani mici care iti indicau drumul catre fantana maestru.
Iarna este o alta aventura. Aglomeratia nu te mai incomodeaza, dar exista frigul care ridica anumite probleme de confort. Intru-cat programul fantanii dureaza mai mult de o ora, vantul initial imperceptibil isi face aparitia, iar statul pe loc nu este un avantaj. plus ca vantul ajuta stropii de apa emanati de fantana magica(asa e numita de spanioli) sa te mangaie pe fata si nu numai, ceea ce in timpul verii ar fi o binecuvantare, iarna...
Si astfel se inventeaza tot felul de activitati in timpul pauzelor muzicale. Una dintre ele ar fi dansul de frig, ilustrat in imaginea alaturata.
Ajungerea la Parcul Guel este o provocare pentru turistii curajosi. Metro-ul nu circula in jurul parcului pe o raza de 1 km, asa ca ai de ales in a da banii pe autobuz sau a explora Barca pe jos. Evident ca noi am ales plimbarea. Dureaza destul de mult, necesita un efort destul de mare, caci urci un deal foarte abrupt si foarte mare, dar privelistea devine din ce in ce mai frumoasa pe masura ce inaintezi. Si ajungi la intrarea de sus, langa o cruce, de unde poti admira intreaga Barcelona. Splendida priveliste. Apoi cobori in jos(exact ca in celebra poezie) spre paradisul gaudian.
Splendoarea Barcelonei privita din parcul Guel.
Pranzul se poate lua si in natura, cum nici un restaurant nu se gaseste prin preajma. Este unul exact in mijlocul parcului, dar nu am indraznit. Masa se lua in acest parc si de catre localnici, era ca un fel de obicei local.
Aceasa este intrarea principala in parc.
Noi am vrut sa mergem si noaptea, crezand ca este foarte frumos luminat. Nu am crezut unii localnici care ne-au avertizat ca este inchis si ca nu este luminat. Noi stiam mai bine. Cand am ajuns acolo, nu numai ca nu era luminat, ci era o bezna de nu-ti vedeai nici priprii pantofi. Poza este facuta cu blitz, ca din cauza intunericului, ma mir cum de am iesit impreuna si nu am imbratisat vreo soparla, simbolul parcului.
Muzeul Gaudi din interiorul parcului iti aduce aminte de hansel si gretel. Totul pare facut din turta dulce, totul pare o joaca.
Cladirea conceputa de Gaudi, Pedreira. In fata acestei cladiri, erau magazinele de firma, care in ciuda aglomeratiei de pe strada, erau destul se aerisite. Noi nu am vazut nici o persoana care sa intre.
pentru a ajunge la Fundatia Juan Miro trebuie sa pleci de la Palatul Montjuic, sa treci printr-un parc deosebit de frumos si sa admiri Barcelona de sus. Acest muzeu este o bijuterie in care se afla unele dintre cele mai frumoase opere ale catalanului Juan Miro.
Este un muzeu extrem de modern si interesant pentru iubitorii de arta si nu numai.
La Ramblas este cea mai cunoscuta strada din Barcelona. Aici poti gasi tot ce iti poti dori ca si turist. Mancare din toate culturile posibile de pe pamant, performance-uri stradale(nu sunt chiar artistice, dar sunt amuzante), magazine de suveniruri. Strada incepe din piata Catalunya si se termina in portul Rambla de Mar, unde se afla un mare centru comercial ''Maremagnum''. Cam pe la mijlocul strazii poti admira opera lui Juan Miro, un mozaic pietonal.
Tot cam pe la mijloc se poate vizita si cumpara de la piata Boqueria, cea mai mare si mai ieftina si mai bogata piata a Barcelonei. Aici poti lua si pranzul, noi nu l-am luat, pentru ca desi era spre inchiderea pietei, era o aglomeratie de nu-ti puteai auzi gandurile. Si nu numai aglomeratia era deranjanta, ci si lipsa de spatiu. Ritualul mancarii implica si anumite tabieturi si o atmosfera adecvata. Noi nu ne putem hrani daca in jurul nostru se afla 30 alti oameni care vocifereaza, se plimba foarte aproape de tine(adica te ating de mai multe ori de minut) si este o agitatie continua. La Boqueria puteai cumpara toate sortimentele de alune, de condimente, de peste si fructe de mare, dulciuri, etc. Era o varietate de produse absolut incantatoare.
Si nelipsita inghetata italiana, care provoaca dependenta si care te face sa o cauti in fiecare oras si tara vizitata. O recomand din suflet, hiar daca trebuie uneori cautata. Pot oferi locurile in care se gaseste in Barcelona: langa magazinul oficial al F.C. Barca, la Boqueria, la Glories.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu