joi, 12 ianuarie 2012

Londra 26 decembrie 2011-4 ianuarie 2012 (a doua parte)

4.Mancare-mamma mia
Londra este capitala mancarii, aici gaesti toate bucatariile lumii, la un pret rezonabil. Noua ne place sa experimentam foarte mult in acest domeniu. Asa am facut si data trecuta la londra, dar de data asta experientele culinare au intrecut orice masura a bunului simt. Am intrat in urmatoarele restaurante: wahaca cu specific mexican, the real greek cu specific grecesc, unul corean, altul chinezesc, busaba cu specific thailandez(de doua ori), si maroush cu specific libanez. Sa incep cu inceputul, cu prima zi, cand datorita intarzierilor am fost nevoite sa luam pranzul la o ora tarzie pentru noi, cand deja eram cu stomacul lipit de spate. Am descoperit acest fermecator restaurant libanez, in apropiere de harrods. La prima impresie, datorita locatiei, am crezut ca preturile vor fi pe masura, dar nu a fost asa. Pe masa ne asteptau un bol plin de masline si un castron mare plin de legume:o rosie, un adrei gras, o salata chinezeasca, un castravete, un ardei iute, o ceapa verde si o lamaie. Toate astea din partea casei. Uau. Ne-am comandat o paine cu halumi si un picior de miel cu orez aromat. Painea/lipia avea un gust divin de gratar, uscata pe o parte si unsa cu ulei pe cealalta, iar halumi....nu am cuvinte; o combinatie extraordinara. Cand mi s-a adus platoul cu piciorul de miel era sa cad de pe scaun. De acolo puteau manca lejer doi oameni flamanzi. Si noi eram flamande dar totusi. Cantitatea era impresionanta iar gustul foarte bun. Cam dulce pentru mine, dar cu putin piper am rezolvat si aceasta mica problema. Si a mai fost una pe care am evitat-o cat am putut: arabii in general pun in mancare seminte de pin. Mie nu imi plac alunele de orice fel in mancare. Iar combinatia de seminte de pin cu orez era putin prea mult pentru mine, gustul era prea aromat, prea spre dulce. La final, ca si cum nu era de ajuns, ospatarul vine si ne aseaza pe masa o portie mare de fructe:o banana, struguri, kiwi, mere, etc. Tot din partea casei? Da. Uau.Eu una nu am mai intalnit un asa restaurant.Evident ca doar le-am admirat. Pentru ca ne-a placut atat de mult acest restaurant, l-am mai vizitat inca o data, in ultima zi in capitala angliei. De datat asta ne-am comandat houmus, o pasta de naut facuta ca la mama ei si kafta cu iaurt(adica un fel de mici). Si de data asta cand mi s-a prezentat felul de mancare ma- luat cu transpiratii. Era un bol destul de marisor, plin de iaurt rece cu bucati de kafta fierbinti si paine libaneza prajita, plus cateva boabe fierte de naut. Din pacate limbajul uman nu imi permite sa exprim gustul acestui fel de mancare. Era ceva dincolo de aceasta lume. Iar la desert nu au mai aparut fructele, in schimb ni s-au adus pe o farfurie cateva delicatese libaneze, printre care am recunoscut si baclavaua.Pe care le-am luat la pachet desigur.


aceasta este portia de fructe de la desert din partea casei(cine o putea manca)




minunatul miel in iaurt cu bucati de lipie libaneza praita si naut






acesta este platoul de legume care te intampina la intrarea in restaurant si din care iti puteai face o "mica" salata pana la venirea comenzii






haloumi pe paine la gratar

















piciorul de miel cu orez si seminte de pin(pentru 2 sau 3 persoane)







In a doua zi am cautat cu incapatanare un restaurant corean pentru a manca deliciosul lor kimchi, un fel de varza murata dar mult mult mai buna. Ei pun aceasta varza chinezeasca la murat impreuna cu mult usturoi, ardei iute si pasta de creveti si o lasa sa fermenteze luni intregi. Si se serveste la orice. Si aici am comandat o supa cu ou si carne de vita. Oul din supa nu prea a facut senzatie printre spectatori, dar carnea de vita adusa pe tava incinsa si ceapa caramelizata au fost vedetele.








supa coreana cu ou si tofu alaturi de orez













celebrul si divinul kimchi






































placa incinsa cu carne si legume






















Unul dintre restaurantele noastre preferate a fost busaba, unde am experimentat mult iubita mancare thailandeza. Si aici am fost de doua ori. Prima data am comandat un jungle curry si creveti cu ceapa si sos. Acest jungle curry continea carne de pui pusa pe gratar cred ca avea un gust neobisnuit, era si putin arsa si putinincredibil de buna. Sosul de la curry insa era iute. Dar nu iute in mod uman ci iute de pe alta planeta. Am descoperit in acel sos cel putin 7 ramuri de piper verde plus alti ardei iuti de toate culorile. N-am mai plans asa de tare de multa vreme. Dar a fost bun. A doua vizita la acest restaurant, in alta parte a londrei, a fost interesanta. Am facut comanda si am asteptat. 10 minute, 20 de minute. Dupa jumatate de ora am intrebat ospatarul: que passa? (adica ce se intampla? ca iar era trecut de 3 si aproape nu mai vedeam de foame) S-a pierdut comanda. Aha, bun.Am mai comandat o data. Intre timp ospatarul(foarte amabil) a venit si ne-a spus ca a vorbit cu managerul restaurantului si ne-a comunicat ca nota de plata va fi redusa cu 50% cu scuzele de rigoare. Ne-am mai revenit putin. Si dupa 10 minute a venit si mancarea: curry verde si calamari. De data asta nu curry nu a mai fost atat de iute. Am plans dar nu foarte mult. Tot aici am baut si un mojito de grepfuit cu menta.Zuberb.





orezul prezentat superb























calamari in sos dulce















curry verde cu boabe de fasole verde


















mojito fara alcool cu grepfruit



















curry cu spanac si creveti















curry IUUUTEEEEEEEEE cu carne de pui pe gratar











Urmeaza experienta culinara indiana. Aici am comandat un papadum, adica o lipie uscata uriasa care se manca cu 4 sosuri diferite; asta la aperitiv. Apoi am comandat un curry de legume foarte iute si bun si un curry de pui cu gust de tocanita.Cam atat despre indieni.









papadum cu 4 sosuri


















curry indian







La wahaca, restaurantul mexican, ne-a intampinat chelnerul Aluaro(si-a scris numele pe meniul meu). Si am comandat o portie de taco, un buritto si quesadila cu chiorizo si cartofi? Ce cautau cartofii in acea combinatie nu stiu. E singurul fel care nu a avut nici un gust. Burito a fost excelent,dar nici acum nu am inteles de ce se servea cu tortilia cu sos. Iar taco...mirific. Continea pasta de fasole neagra, smantana si probabil sosuri specifice mexicane. Foarte bun.







taco mexican


















quesadillas cu chiorizo si cartofi

















mojito





















































buritto











La restaurantul chinezesc am experimentat o mancare de creveti delicioasa cu multa ceapa si sos si un bol incins cu carne de vita foarte pufoasa, alaturi de un linistitor ceai de iasomie digestiv.



























bolul incins cu carne si legume













ceaiul de iasomie















Si acum restaurantul grecesc. Aici am putut experiemnta mai multe feluri de mancare traditionala greceasca, intru-cat majoritatea felurilor erau aperitive si servite intr-un mod unic: farfuriile erau aduse la masa pe verticala intr-un suport special. Minunat fel de a economisi spatiul pe masa. Am comandat: un peste cod sarat(foarte foarte sarat) care era prajit intr-o coca de aluat gen tempura; apoi buraki(nu sunt sigura ca asa se numeste preparatul) niste chiftelute care se servesc cu tzatziki; apoi caracatita cu lamiei si ulei si cireasa de pe tort: un carnat treditional grec cu oregano si alte condimente neidentificabile absolut divin.































1. buraki

2.cod sarat

3.carnat grecesc traditional

4. caracatita cu lamaie

















5. Shopping- Westfield-reduceri De fiecare data cand mergem in strainatate avem norocul sa prindem reduceri la capitolul shopping, dar ca in aceatsa perioada nu am mai vazut niciodata. Sub 50% sale nu am vazut nici un magazin. Ba da am vazut la Valentino, dar nu e cazul. Asta inseamna ca orice fiinta umana care s-a aflat in londra in aceasta perioada era la shopping. Magazinele aratau ca si cum ar fi fost vandalizate: haine aruncate pe jos, cozi interminabile la cabinele de proba si la casele de plata. Sigur ca datorita acestui fapt nu iti prea gaseai marimea potrivita, culoarea dorita, dar totusi merita sa cauti. Si cum era si normal, am mers sa vizitam cel mai mare mall din europa: westfield stratford city. City adica era ca un oras. Spatiul era mare, aglomeratia si mai mare.Nu mi-a venit sa cred ca desi spatiul de mers intre magazine era cat un bulevard al nostru, noi mergeam cu viteza melcului din nou. Innabusitoare atmosfera.Locuri de odihna ocupate evident.Caldura infernala in interior, frig si vant in exterior mai ales pentru fumatori. Oricum, impresionant. Nu a fost intotdeauna asa, au fost cateva ore, dar oricum te epuizeaza, dar merita. Si nu ai unde sa te duci ca peste tot in londra e asa, ca te duci pe oxford street sau la westfield-ul vechi, tot peste aglomeratie dai. Am fost si la Harrods, asa doar pentru a respira acel aer si pentru a merge cu acele lifturi extrem de elegante. Este a doua oara cand intru in acest luxos magazin si este a doua oara cand mi se face rau. Poate de la acele energii vechi adunate gramada, poate pentru ca desi magazinul este imens, este foarte foarte ingramadit, construit ca un labirint. Noi am trecut in primele zile, adica in a doua zi de craciun prin fata magazinului sa vedem luminitele si decoratiunile de sarbatori. Noroc ca am facut asta, pentru ca pe 3 ianuarie nu mai exista nici urma de luminita, nici de brad si alte decoratii.











la westfield stratford












in interior la westfield stratford

















































harrods de sarbatori










Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu