sâmbătă, 12 iulie 2014

TOKYO 23 iunie - 1 iulie 2014 partea 1

Japonia este experienta suprema in viata unui calator. Este prima tara asiatica vizitata si am ramas profund impresionate de nivelul de civilizatie, politete, tehnica, curatenie, amabilitate, servicii. Dar deasupra tuturor mirarilor si admiratiilor se afla oamenii. Este adevarat ca noi am ales sa avem o experienta de neuitat si am ales cea mai buna linie aeriana: Qatar airlines. A fost pentru prima data cand am zburat cu aceasta linie, dar nu ultima cu siguranta. Am zburat 4 ore pana in Doha, capitala Qatarului, unde am stat 3 ore in aeroportul Hamad, proaspat renovat. Surprizele placute au inceput inca de aici: la fiecare 5 metri exista cate un cetatean pregatit pentru a te indruma oriunde doresti sa mergi, sa-ti ofere orice informatie ai nevoie cu zambetul pe buze. Singurul aspect mai putin placut in acest aeroport sunt locurile special amenajate pentru fumatori: sunt mici, gri si seamana foarte mult cu o camera de gazare. In rest totul este locul perfect pentru orice tranzitie catre alta tara, mai ales ca nu are ora de inchidere, toate magazinele sunt deschise non-stop. Din Doha am zburat inca 10 ore pana in Tokyo. In aeroportul Narita am trecut pe la emigrari, am luat viza, ni s-au facut poze si ni s-au luat amprente. Nu a durat insa foarte mult timp.Apoi am pus bagajele pe un carucior si ne-am indreptat spre biroul de unde am cumparat 2 bilete la firma Limusine Bus pentru insula Odaiba unde se alfa hotelul la care ne-am cazat. Aceasta firma, si altele la fel, conduce calatorii de la aeroportul Narita direct la hotelurile aferente fiecaruia. Am luat biletele care costa aproximativ 22 de euro si am iesit la peron, aflat foarte aproape de iesire. Am identificat poarta de plecare foarte repede si aici am vazut o fata draguta care ne-a intrebat unde mergem si ne-a cerut biletele. Pe ecranul de la poarta erau scrise 3 curse, din care a noastra era a doua. Pe jos in fata ecranului erau desenate trei culoare cu vopsea alba si fiecare calator trebuia sa se aseze la coada conform cursei sale. Noi aveam bilete la al doilea autobuz deci ne-am asezat la coada nr 2. In cateva secunde a venit un alt domn care ne-a cerut biletele si ne-a luat bagajele, le-a atatsat o hartie cu un numar, ne-a dat si noua acelasi nr pentru ridicarea bagajelor la hotel si ne-a facut semn sa asteptam autobuzul. Toate astea fara sa ne spuna nici un cuvant, doar prin semne politicoase. Si a venit autobuzul. La aceasta poarta lucrau o fata si un baiat care iti luau bagajele si le puneau in cala autobuzului si te ghidau spre in teriorul masinei. Cand a sosit autobuzul in statie, cei doi s-au aliniat in fata si s-au aplecat in semn de respect fata de sofer probabil. Au stat asa aplecati pana cand soferul a coborat. Apoi ni s-a facut semn sa intram. Cu pupilele dilatate de mirare am observat ca si la plecarea autobuzului cei doi s-au aplecat respectos si au stat asa cateva secunde. Dupa o ora si jumatate am ajuns in fata hotelului. Aici a venit un domn care ne-a luat bagajele din cala si le-a asezat pe un carucior si ne-a poftit in hol de unde ne-a preluat un altul care ne-a condus catre receptie. Langa receptie se aflau 5 persoane care asteptau sa te serveasca cu orice aveai nevoie. Unul dintre ei ne-a aratat unde sa mergem desi noi deja vazusem unde este recpetionerul. Ni s-a facut cazarea si apoi de data asta o fata destul de maruntica ne-a preluat cu tot cu bagaje pana la camera. Noi am mai stat in Europa la hoteluri de 4 si chiar 5 stele, dar asa ceva nu ne-a fost dat sa vedem. Noi am ales un hotel de 4 stele, Grand Pacific le Daiba , care s-a dovedid a fi de 5 stele.Serviciile si personalul au fost perfecte. De exemplu: hotelul iti ofera 4 plicuri de cafea si 4 de ceai verde pentru a incepe dimineata cu zambetul pe buze din camera. Eu nu beau cafea, dar mama da si nu a considerat ca 4 plicuri de cafea sunt suficiente pentru o dimineata insorita. Deci a trebuit sa lasam un biletel doamnei de la curatenie pentru a o ruga sa ne lase 8 pliculete de cafea. Nu numai ca am primit numarul de plicuri cerute, dar am primit si un biletel in care ni s-a multumit ca am ales acel hotel si ni s-a urat o sedere placuta in continuare. Acest minunat hotel se afla pe insula artificial construita numita Odaiba. Pentru a ajunge in centrul orasului Tokyo trebuie sa iei monorail-ul, un fel de metrou care merge fara conductor, pe sine aflate la cativa metri inaltime, la foarte multi metri inaltime. Din Odaiba pana in Shimbashi un bilet costa 320 de yeni japonezi. De aici mergi cu JR(japanese railway) linia Yamanote doua statii pana in statia Tokyo, bilet care costa 140 de yeni. Pentru schimbatul banilor recomand mall-ul Daimaru undeva la etajul 3, este cel mai bun curs: 1 euro este 134 yeni, iar la casele de schimb valutar un euro este 131 yeni. Si in Odaiba la Aqua Magic la un automat de schimbat un euro este tot 134 yeni. Cum se cumpara un bilet in statia Tokyo si in alte statii: te duci in fata automatelor, te uiti la harta tuturor liniilor de metrou si cauti statia la care vrei sa cobori. La fiecare statie scrie cate o cifra care reprezinta pretul in yeni din locul in care te afli pana la statia respectiva. Deci daca te afli in shimbashi si vrei sa ajungi in Tokyo station, te uiti pe harta la Tokyo station si acolo vezi scris 140 yeni. Scoti din buzunar 140 de yeni si ii bagi in masina automata, asta dupa ce ai apasat butonul pentru engleza desigur. Nu exista abonamente pentru o saptamana, nici macar pentru o zi. Exista doar o cartela pe care o poti incarca cu mai multi yeni. Daca totusi nu te descurci, langa fiecare intrare exista un birou unde poti intreba orice legat de calatoriile cu metroul, de la pret pana la traseu. Am auzit multe povesti despre faptul ca in Japonia nu te poti descurca pentru ca totul este scris in japoneza. Partial asa este, numai ca exista oameni peste tot, efectiv la fiecare pas, pregatiti pentru a raspunde la orice intrebare ai avea in legatura cu orice, si e pacat sa nu-i intrebi pentru ca asta ii face atat de fericiti. Chiar daca nu stiu engleza, fac tot posibilul si te ajuta, dupa care se apleaca si iti zambesc timp de 5 minute. E un sentiment foarte placut si e amuzant in acelasi timp cum te poti intelege prin semne si cum ii poti ferici printr-o simpla intrebare. In plus, in statia de tren Tokyo, exista multe birouri de informare unde se vorbeste engleza. Pe noi ne-a abordat un tanar in metrou si ne-a spus ca el vorbeste engleza si ne-a intrebat daca ne poate ajuta cu orice fel de informatie. Astea fiind spuse, doar rea vointa sa ai sa nu te poti descurca in Tokyo. Fiecare interactiune cu oamenii iti aduce zambetul pe buze. Cel mai bun exemplu de politete coplesitoare este la cumparaturi. Am vazut o pereche de pantaloni la un magazin, mi-au placut, i-am luat si am intrat in cabina de probat. Nici aceste cabine nu sunt ca in Europa, aici podeaua este alcatuita dintr-un mic podium cu mocheta si nu trebuie sa intri incaltat, pantofii raman afara. Asa am si facut iar cand am iesit am observat ca vanzatoarea trecuse pe acolo si imi aranjase pantofii foarte frumos astfel incat atunci cand voi iesi sa pot pasi direct in incaltari. Apoi in drum spre casa de marcat vine o alta vanzatoare si te ajuta sa duci imbracamintea catre casa. Aici te preia o alta vanzatoare care se uita la panatloni de exemplu si te intreaba daca marimea este ok, daca iti vin bine. Apoi urmeaza un ritual al impachetarii care se finalizeaza cu sigilarea pungii. Apoi te conduce pana la iesirea din magazin, iti inmaneaza punga cu ambele maini zambind si se apleaca respectuos. Prima data cand am cumparat ceva si doamna de acolo a luat punga si ne-a poftit catre iesire, nici nu stiam ce se intampla. Pana la urma ne-am obisnuit. Dar acelasi lucru s-a intamplat si cand am cumparat o scrumiera portabila, care e foarte mica si ambalata intr-o punga foarte mare. Ne-a trebuit acea scrumiera portabila pentru ca in Tokyo nu exista multe cosuri de gunoi. In primele zile nu cred ca am vazut 2 cosuri de gunoi si alea erau doar pentru cutii si sticle. In tot acest timp am incercat sa-i urmarim pe localnici sa vedem ce fac ei cu gunoiul sau cu tigarile fumate. Pana la urma am reusit sa vedem un japonez care dupa ce a fumat si-a scos tacticos un fel de portofel de piele si si-a asezat frumos mucul de tigara acolo, dupa care si-a pus scrumiera in buzunar. Pe langa asta mai este problema si cu locurile de fumat. Nu se fumeaza oriunde, doar in locurile special amenazate si astea sunt foarte putine. Cele care sunt arata ca o cutie mica si plina de fum. Dar exista multe restaurante in care se poate fuma.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu