AMSTERDAM XXX - 26 mai-02 iunie 2010

Trebuie sa incep in primul si primul rand cu aeroportul, care se numeste Shiphol si care este uimitor. Este adevarat ca nu am vizitat inca aeroportul Londrei, Heatrhow,care dincate am inteles iti taie respiratia, dar acesta cred totusi poate ocupa cu usurinta locul doi in Europa la capitolul civilizatie, maretie si frumusete. In acest minunat top isi poate face intrarea cu prioritate si aeroportul Barahas din Madrid si Leonardo daVinci din Roma. Cand am ajuns in Amsterdam nu prea am avut timp sa-l vizitam, dar i se dusese ''buhu'' ca este un puternic nod de tranzitie pentru intreaga lume, si ne-am rezervat cam trei ore la plecare pentru a vedea daca zvonurile sunt adevarate. Check-in-ul se face de obicei cam cu doua ore inainte de decolare, si de obicei sunt cozi interminabile. Aici nu era nici o coada, nimeni care sa se impacienteze. La casa de check-in la care trebuia sa ne prezentam, care incredibil era deschis, am observat niste masini care aratau ca niste automate, unde iti puteai face singur check-in-ul. Iti introduceai datele personale, biletul de avion si apoi locul din avion. Masina respectiva iti elibera biletul de imbarcare cu toate datele, cu poarta de imbarcare cu ora si locul rezervat. Apoi in cel mai civilizat mod cu putinta mergeai si iti cantareai singur bagajul, si ti-l trimiteai la cala. Dupa care erai liber sa faci shopping prin aeroport. Refuz sa fac comparatie cu aeroporturile din tara in care ne aflam, si nu voi comenta nici modul in care se face check-in-ul si security-check aici.Nu pot spune decat ca suntem cu cateva sute de ani in urma la toate nivelele, incepand de la comportamentul uman, care este execrabil. Acest comportament daca s-ar schimba, aici ar fi Raiul pe pamant. Dar sa revin la lucruri frumoase si civilizate. Dupa achizitionarea unei cafele (moka de la starbucks), am mers pe terasa pentru a admira parcarea de avioane a aeroportului. Am crezut ca fiind pe terasa, se poate si fuma, dar ne-am inselat. Am urcat la etajul trei, aici e terasa, cu cafeaua, pentru ca apoi sa coboram la parter, afara, pentru un fum. Privelistea de pe terasa in schimb merita orice efort. Am hotarat apoi sa mergem la imbarcare, chiar daca mai era o jumatate de ora pana la ora de pe bilet, dar nu stiam ce distanta trebuie parcursa pana la poarta D12. Si am avut dreptate sa ne grabim...abia am ajuns la timp pentru imbarcare. Absolut impresionant si aeroportul, si serviciile si personalul si zborul.

Fotografii superbe (asa zic eu) din timpul zborului, desi la dus si la intors am nimerit in dreptul aripilor, deci campul vizual pentru fotografii a fost putin opturat.

Aici suntem in ceea ce se numeste museumplein, adica piata muzeului. Muzeul Rijksmuseum adica. Am avut ceav dificultati in pronuntia majoritatilor obiective, dar am avut totusi noroc : toti olandezii vorbesc fluent limba engleza, mai bine decat noi. Ei pronunta G-ul ca un h gutural si J-ul ca un i. Si am impresia ca din cand in cand mai adauga din oficiu cate un H. Aici am inceput ca apreciez din ce in ce mai mult limba germana, care este foarte frumoasa in comparatie cu olandeza, si mai simpla. Un mic exemplu: incercati sa pronuntati Hugoweg (asta era statia de tramvai la care coboram noi), in olandeza. Fonetic ar suna cam asa: huhoveh.Groaznic.
Deci Rijksmuseum este muzeul principal al Amserdamului, cu pictura clasica, unde se afla celebra capodopera a lui Rembrandt ''Rondul de noapte''. Pe langa aceasta mai este si ''Logodnica evreica'', cateva autoportrete superbe, cateva capodopere ale lui Vermeer si cam atat. Bineanteles ca la norocul meu am prins muzeul in constructie si probabil ca mai mult de jumatate nu era disponibil. Dar chiar si daca nu aveau decat ''Rondul'' lui Rembrandt, tot merita cei 12.50 euro intrarea. In spatele muzeului se afla aceasta minunata piazzeta, museumplein, unde se afla simbolul orasului, I AMsterdam, unde toata lumea se pozeaza in diverse pozitii si pe diverse litere.

Noi stam ghemuite si cu pumnii stransi maxim, deoarece vremea la Amsterdam in aceasta perioada a fost crancena, in special pentru noi care nu ne-am luat de acasa nici o haina groasa.Gecile a trebuit sa le cumparam de acolo. Ploaia a fost un al treilea partener in aceasta calatorie, impreuna cu prietenul sau cel mai bun, vantul, care nu ne-a lasat sa ne tragem sufletul.

Am crezut ca daca Rijksmuseum a fost usor dezamagitor, muzeul Van Gogh, care apropo se pronunta ''fan hohh'', va fi o superbete. Ei bine a fost dar muzeul ca si constructie si nu operele asa cum speram eu. Am mai prins si o exprozitie temporara cu lucrari ale unui alt iubit al meu, Paul Gauguin. Dupa experientele pe care le-am avut prin Italia cu astfel de muzee, care par foarte artagatoare si pretul este mare, dar cantitatea si calitatea lucrarilor este inferioara, ar fi trebuit sa invat sa nu mai am asteptari. Dar am avut. Si am fost impresionata de muzeu, foarte mare, luminos si spatios, dar lucrarile lipseau cu desavarsire. Evident ca am vazut unele si chiar erau foarte frumoase, cum ar fi ''lanul de grau cu corbi'' si cateva autoportrete ale lui Van Gogh, si celebrul autoportret ''les miserables'' al lui Gauguin. In rest, desene (frumoase), gravuri, si alte picturi ale colegilor nu prea celebri impresionisti.Intrarea 14 euro.

Intamplator am ajuns si la casa maestrului Rembrandt. Nu scria nicaieri, noroc ca am vazut cateva persoane care faceau poze si ne-am intrebat ce-o fi aici. Apoi am observat un semn aproape invizibil pe care scria ''casa lui Rembrandt''. Noi nu i-am dat importanta, pentru ca aici totul este legat de maestru: piata lui Rembrandt, coltul lui Rembrandt, restaurantul si hotelul Rembrandt.

Am ajuns nesperat si la arena de fotbal al echipei Ajax Amsterdam. Nu, nu pentru a vizita stadionul, desi parea impresionant, ci pentru a cumpara un trepied pentru camera foto, intru-cat in intreg centru al orasului ni s-a spus ca nu exista nici un magazin pentru foto-video (desi noi ulterior am descoperit trei). Deci am luat una dintre cele trei linii de metro si am mers pe o ploaie torentiala langa aceasta arena, unde era un complex media de mai mare frumusetea. Aici am putut vedea un televizor care era mai subtire decat telefonul meu mobil si care costa cam 2000 de euro, cu diagonala de 158 cm.Superb.

In drumurile noastre catre centru, treceam pe langa gradina zoologica. Din tramvai am vazut aceste pasari flamingo extraordinar de frumoase si am decis sa le vizitam. Nu sa intram, ci doar sa le pozam de afara. Bine am facut, caci odata ajunse langa gard, ne-a intampinat un miros puternic de animale de tot felul si in 3 secunde eram inapoi in statia de tramvai. Nu stiu cum era sa mai si platesti si sa nu poti suporta acel miros. Daca afara se simtea atat de puternic nu imi pot imagina cum era inauntru.

Aceasta este gara centrala, ''Central station'', de unse plecau toate mijloacele de transport, adica tramvaiul, autobuzul si metro-ul. Biletul unei singure calatorii costa 2,60 euro. ENORMMMMM. Cred ca este cel mai scump din toata Europa. Iti puteai lua o cartela pentru 24 de ore sau pentru 48 de ore de la activare. Noi am luat pentru 48 de ore, pentru ca este cel mai avantajos, costa 17 euro.
Trebuie totusi sa cumperi aceste cartele doar de la statia centrala sau de la informatii, pana la ora 21, respectiv 19.00. Cartela se activeaza de fiecare data cand intri in tramvai, care are doar doua intrari, una prin fata si una pe la mijloc, unde se afla controlorul vigilent. Deci nu ai cum sa mergi ilegal. Si mai sunt si usite mici, pe langa cele ale tramvaiului, care nu se deschid daca cartela nu este valabila. La iesire, iar pui cartela si dai usile la o parte pentru a putea iesi. Mi-a placut, mai ales cand aveam bagajele, pentru ca eu am ''placerea'' de a cara cumparaturile. Orasul nu este prea mare, de aceea il poti parcurge simplu cu tamvaiul. Si statiile sunt destul de mici. Numele statiilor sunt anuntate in olandeza, dar am avut noroc de ecranul care anunta si scris denumirea, plus ca la obiectivele turistice se vorbea si in engleza.
Drumul de la aeroport catre oras costa 4,30 euro si dureaza cam 15 minute. Noi am fost norocoase toata calatoria caci am prin lucrari in tot Amsterdamul. Se lucra si la Palatul Regal, si la statia centrala, si langa biblioteca, si prin oras, pe trotoare, si la muzeul principal. Deci juma` de oras nu prea l-am vazut. In schimb ne-am propus sa ne concentram pe shopping. Care din cate am inteles de la informatii, nu era decat in centru, pe anumite stradute pe care acum le stim ca in palma. Noi ne-am tot intors la informatii turistice, intru-cat pretul unei harti era de 4 euro si noi nu am vrut sa dam atat. In toate celelalte orase se ofera turistilor cate o harta gratis, in afara de Venezia, dar si acolo costa 2 euro, nu 4.Dar te poti descurca si fara harta, nu este o problema. Strazile pentru shopping sunt, in functie de importanta lor : Kalverstraat, piata Dam, Magna Plaza, Bijenkorf. Noi am citit pe internet si de cele noua stradute, dar nu am gasit nimic interesant acolo, mai ales ca intre cele noua stradute batea un vant de nu mai tineai minte unde te afli.

Pe Kalverstraat poti gasi toate firmele de fite si nu numai, imbracaminte si incaltaminte la toate preturile si calitatile posibile.

Nu am fost in cartierul Red Light District, desi am impresia ca intreg Amsterdamul este un red light district. Drogurile sunt legale si chiar se incurajeaza consumarea lor, prostitutia deasemenea iar homosexualitatea este la ea acasa. Poti vedea barbati umbland la bratet sub o umbrela iar asta este ceva minunat ce exista in majoritatea capitalelor europene. Libertatea de a iubi si de a iti exprima autenticitatea. Am putut vedea in direct, in tamvai, la ora 9.00 dimineata un tanar care isi confectiona tigara cu marijuana, la fel de normal cum ar fi mancat un sandwich. Era atat de concentrat incat am impresia ca nici nu a coborat unde trebuia sa coboare, a ratat o statie. Acolo drogurile sunt atat de normale si banale incat cand am intrat intr-un magazin de suveniruri sa intrebam de bilete de transport, vanzatorul ne-a intrebat daca nu vrem o tigara, cu marijuana fireste. Noi stateam sa ne gasim cuvintele in engleza si el a crezut ca poate suntem timide si nu stim cum sa cerem o tigara.

Am dorit sa facem poze si noaptea, sa vedem cum este luminat orasul, dar intru-cat din cate am observat noi, nu prea exista noapte in Amsterdam. Si la orele 22.00 era lumina, iar la orele 05.00 dimineata era ca la pranz.

Se stie ca Amsterdamul este orasul bicicletelor, dar totusi nu iti poti expanda constiinta intr-atat incat sa poti cuprinde si intelege ce inseamna asta cu adevarat.Aici biciclistii au intotdeauna prioritate, apoi uneori pietonii si abia apoi masinile.

Am vazut persoane de toate varstele pe biciclete, care sunt si modificate pentru a transporta copiii(doi, trei). Pistele pentru biciclete sunt atat de bine puse la punct si de dese incat este o placere sa faci sport, plus ca te scuteste de o cheltuiala.Din cate am observat noi, amsterdamezii nu prea isi cumpara biciclete noi. Nu stim de ce, am banuit ca din cauza de furt. Erau majoritatea ruginite, iar unele nici nu pareau ca sunt in forma buna de functionare. Bineanteles ca ne-am intrebat: in aceasta parcare de bicilete in care se aflau probabil mai mult de 2000 de astfel de mijloace de transport, cum isi gaseste fiecare bicilul? Toate seamana izbitor de tare intre ele. Ne-a fost destul de greu sa ne obisnuim cu circulatia bicicletelor, care circulau in ambele sensuri pe banda si oriunde te aflai in spatele tau era mereu cate o bicicleta in mare viteza. In plus, nu prea exista marcaje pietonale si nici semafoare, dar ti se acorda prioritate. Asta a fost pentru noi o mare uimire. Pe anumite stradute nu exista nici un indicator, nici un semafor, pista, nimic si totusi cand treceai aveai prioritate.

Mersul cu barcuta pe canalele Amsterdamului nu ne-a pasionat pentru ca era un vant mereu si niciodata nu stiai cand va incepe o ploaie vijelioasa incat ne-a descurajat. Chiar si in camera pe care am inchiriat-o era foarte frig, dar macar ne-am putut incalzi toata mancarea la cuptorul cu microunde din dotare.

Tot orasul este intesat cu Heineken si cu astfel de carute pitoresti. Noi am gustat o astfel de bere in avion: foarte buna.

Si am ajuns si la amuzantul capitol: suveniruri. Aici exista doua tipuri de suveniruri: decente si nu prea. Cele decente sunt acesti minunati ochelari cu biciclete, cu bere, saboti ca si papuci de casa, magneti, pahare de absint, si marca orasului I AMsterdam care este pe toate produsele turistice si care este foarte misto dar si foarte scumpa in comparatie cu celelalte.

Papucii de casa in forma de saboti olandezi se vindeau cu 10 euro, dar erau si la 14 si la 20 euro, aceasi calitate.

Suvenirurile indecente erau peste tot, in aceste forme distractive. De la recipiente pentru sare si piper in forme falice, pana la falusuri in cani, falusuri care danseaza, etc. Si cand spun etc inseamna ca tot ce iti poti imagina era construit in aceasi forma.

Da, chiar si aceasta minunata ratusca prezenta o surpriza (mare)subacvatica. In plus mai existau ursuleti si alte animalute su aceleasi calitati organice.

Restaurantele sunt extrem de scumpe in comparatie cu produsele din supermarket-uri. In prima zi ne-am dus la un restaurant indonezian si am servit vita sate adica bucatele (si cand spun bucatele chiar erau bucatele) de vita pe frigarui cu cateva boabe de orez si sos de alune(mie personal nu imi place aluna in mancare) si fried noodles, adica taitei de orez prajiti cu ou si cu carne de pui si o creveta expandata. Dupa ce ca nu mi-a placut, am mai dat si vreo 16 euro. A doua zi am mers la un restaurant mexican, pentru ca noi avem o afinitate pentru poporul mexican. Am comandat o superbete de crochete de branza cu sos, foarte bune si un burrito servit cu guacamole si smantana. Nu stiu ce cauta smantana acolo si nu stim deasemenea nici cine facuse guacamole-ul respectiv, pentru ca nu avea nici un gust. Burrito in schimb era foarte bun, dar era servit cu cartofi prajiti sau orez fiert, ca un pilaf. Nu sunt expert gastronom dar parca cartofii prajiti nu sunt traditionali in Mexic. In fine, dupa aceasat experienta culinara am decis ca mancarea din camera este mult mai buna, infinit mai ieftina si pe de-asupra imi si place sa gatesc. Nu ca ma laud, dar mai si pricep.

Astfel ca am mers la un supermarket foarte ieftin , de cartier si ne-am procurat multe sosuri aromate si extrem de buuuune de origine asiatica, si ne-am bucatarit noi in camera burrito, un fel de pizza cu aluat de tortilla si branza olandeza, etc. Iar desertul consta dimineata din celebrele clatite olandeze cu ciocolata topita. Respectiva acadea de ciocolata a fost cumparata de la un magazin de specialitate, a costat 2 euro si a fost divina. Deci se introducea batul cu ciocolata in laptele foarte cald, eventual si cu nes sau cafea si se astepta topirea acestuia. Dupa efectuarea acestei actiuni, cafeaua avea o aroma indescriptibila de ciocolata si contreau. Ce inventie minunata!!!!!!!







Aici admiram si gustam branzeturile olandeze, la un magazin de specialitate. Cele mai bune erau cu chili si busuioc. Aceasta era verde.

Aici savuram cartofii prajiti, obsesia Amsterdamului. Am vazut in primele zile atatia turisti mancand pe strada si atatea fast-food-uri care vindeau numai asa ceva incat pofta crestea exponential. Astfel incat in ultimele zile ne-am cumparat si noi o portie large, care in oras a costat 3.10 euro si in aeroport 2.70 euro. La fel de buni. Si te si intrebau cu ce fel de sos doresti acesti cartofi decadenti: kechup, maioneza sau alune? Alune????

PARIS, FRANTA- octombrie 2009

Raspunsul la intrebarea ''unde ti-ar placea sa traiesti, sa creezi si sa treci intr-o alta forma dimensionala?" este foarte simplu: in PARIS. Starile emotionale traite acolo sunt dincolo de tot ce poate mintea umana sa cuprinda. Sigur ca toate tarile sunt frumoase si magnifice prin unicitatea lor si personal nu sunt de acord cu a compara un oras sau o tara cu alta, dar totusi Parisul este deasupra celorlalte locuri minunate pe care le-am vizitat. Eu sunt de parere ca toate tarile au peisaje unice ce merita vizitate, dar din punctul de vedere al artistului care locuieste inca in mine, consider ca opera umana face ca sufletul sa tresalte de emotie si sa iasa complet din minte, ramanand macar si pentru cateva clipe in momentul de acum, experimentand astfel adierea iluminarii spirituale. Din punct de vedere artistic, Parisul nu are egal in Europa(peste ocean inca nu am ajuns); nu poti cuprinde toate muzeele intr-o singura saptamana. Adica poti daca esti ambitios, dar garantat nu vei retine prea multe si nici ochii nu se vor simti prea bine. Muzeul Louvre este cel mai si cel mai dintre toate... Iti trebuie o pereche de picioare sanatoase, o alta pereche de ochi la fel de sanatoasa si rabdare pentru a admira frumusetile expuse.Este imens. Nici macar muzeul Prado nu il egaleaza. Si trebuie sa precizez si eleganta constructiei din interior cat si din exterior. M-a impresionat foarte mult curtea interioara a muzeului. Era o atmosfera foarte deosebita., de maretie, de bogatie peste masura. O opulenta care emana prin toti porii. Intrearea se face printr-o scara rulanta, prin celebra piramida, care apropo este foarte misto. Plata biletului, care este 9 euro pentru colectia permanenta si tot atat pentru cea temporara, care se desfasoara in sala Napoleon, sub piramida, se face la un automat digital, foarte elegant. Holul enorm al muzeului prezinta trei intrari catre intalnirea cu marii artisti: aripa Denon, aripa Richelieu si aripa Sully. Tot in acest hol se poate savura o cafea, sau un pranz, la unul dintre restaurantele muzeului, sau se poate vizita magazinul de suveniruri, care m-a cam dezamagit, pentru ca in afara de figura mona-lisei pusa pe absolut orice obiect, diversitatea lipsea cu desavarsire. Si deci, cu harta muzeului in mana, am pornit la vanatoare de artisti clasici. Am inceput cu Venus din Milo, Veronese, Ingres, Durer(doar un autoportert), Victoria din Samothrace, pana cand am ajuns la punctul culminant: Mona Lisa. Ne-am dat seama ca ne apropiem, pentru ca aglomeratia era considerabila. am intrat intr-o sala destul de mare dar in care abia incapeai de camere de fotografiat, de oameni care se inghesuiau parca ar fi trebuit sa apara Angelina Jolie pe covorul rosu. Un cordon rosu delimita tabloul celebru de multimea dezlantuita. Asa incat abia am putut zari enigmaticul zambet. Ciudat mi s-a parut ca nu era nimeni din partea muzeului care sa interzica fotografierea ''minunei'' davinciene.De obicei, la fiecare opera mai importanta, sta o persoana care raguseste spunand ''no picture please''. asa am patit si la muzeul Prado din Madrid, in fata capodoperei ''Las meninas'' a genialului Velasquez. Dupa umila mea parere, originalul este pus undeva, pastrat in siguranta.
Pentru vizitarea Parisului as recomanda mersul cu metro-ul,care este foarte bine pus la punct, au foarte multe linii, cu foarte multe culori, dar dupa cateva calatorii devine simplu. Noi am dorit sa vizitam Parisul cu piciorul, si astfel, de la Louvre am mers pe jos pana la turnul Eiffel, care parea forte aproape. Nu este aproape. Chiar este foarte departe. Stiu asta pentru ca inca mai simt durerea din picioare, caci am facut aceasta ruta cam de doua ori. Iar de la turn, pentru a gasi o statie de metro, trebuie sa mergi destul de mult, cat sa-ti simti talpile in umeri.

Lasand-o pe Mona-Lisa in multime, am alergat catre iubitul meu maestru pentru a-i admira opera. Vorbesc desigur despre Michelangelo. La Louvre se gasesc doi dintre minunatii sclavi ai geniului renascentist. Intre cele doua sculpturi, poti respira geniul si maiestuozitatea artei florentine. Sunt cele mai frumoase opere ale muzeului; tot o parere personala.

Lucrari superbe de Ingres, El greco, Franz Hals, Rembrandt, Rubens, Tintoretto, Gericault, etc. Louvre-ul este un muzeu de vis.

Un alt muzeu superb al Parisului este Marmotan Monet, unde se afla ''impresie, rasarit de soare''. Mueul se afla intr-un cartier foarte linistit, cam departe de centru, dar merita vizitat, chiar de mai multe ori. Intrarea costa 9 euro. Aici se pot admira foarte multe opere ale artistului francez, opere frumoase si interesante, plus cateva fotografii mari ale artistului.

Muzeul Orangerie se afla la capatul gradinilor Tuillerie, langa Louvre.(nu-i chiar alaturi, ai ceva de mers) Muzeul este foarte bine ''aprovizionat'' cu impresionisti, dar are si lucrari importante moderne. Am admirat o intreaga sala cu tablouri semnate Soutine (magnifice), Utrillo, sala Paul Gauguin, Cezanne, Renoir, Derain, Matisse(preferatul meu), Picasso si Modigliani. Mi-am pastrat placerea de a vizita cele doua sali cu nuferi la urma. Si ce bine am gandit, pentru ca altfel nu cred ca as mai fi putut sa vad nici un alt tablou. Cand am intrat in prima sala, mi s-a taiat respiratia si abia mai puteam sa inaintez. Senzatia pe care o traiesti privind acesti nuferi pictati magistral de Monet nu este din aceasta lume, apartine taramului angelic. Cred totusi ca aceasta este sentimentul pe care il ai cand treci dincolo, cand vezi acea lumina, cand te unesti cu tot ceea ce este. Momentele pe care le-am petrecut in acele sali, caci este doua, sunt un bun exercitiu daca iti doresti sa vezi cum este sa fii in acum. Cred ca oamenii nu ar trebui sa puna atat de mult accentul pe meditatie si sa mearga la Paris sa vada aceste tablouri; iti ajuta spiritul mult mai mult decat statul cu ochii inchisi si chemand nu stiu ce zeitate. In fata picturilor mintea se linisteste si poate lua legatura cu Absolutul, fara nici un efort. Daca priveai din departare aveai impresia ca esti intr-un acvariu plin de nuferi si reflexii de apa, iar cand te apropiai de picturi puteai observa modernitatea tuselor si prospetimea culorilor, straturile suprapuse, transparente care iti incantau ochiul. Recomand vizitarea acestui muzeu cel putin odata in viata.

Daca m-a impresionat ''Musee de L`Orangerie'', la ''Musee d`Orsay'' am ramas muta. In primul rand nu am mai vazut un muzeu atat de opulent si de bine organizat, desi fundatia Juan Miro din Barcelona este la mica distanta. Situat intre Louvre si L`Orangerie, Musee d`Orsay ofera la creme du la creme din lumina impresionistilor. Intrarea este 7.50 euro. La parter te intampina, pe langa decorul de lux si impecabil de elegant, opere de Manet, Monet, Courbet, Renoir, Millet, statuia lui Balzac de Rodin. Si in acest muzeu, ca in mai toate muzeele mari din capitalele Europei, se aflau elevi care invatau istoria artei in direct. Lectia despre impresionisti se tine la musee d`Orsay, lectia despre antichitate la Louvre. Toata lumea facea poze la toate lucrarile(aici nu era nimeni sa interzica nimic-de asta imi place Franta), in afara de o lucrare, una dintre capodoperele lui Courbet -''inceputul lumii'', unde multi veneau, priveau o secunda si apoi plecau. Sunt curioasa daca elevii erau adusi in fata acestui tablou pentru explicatii artistice desigur. Nu pot exemplifica imagistic aceasta lucrare din motive lesne de inteles.

La etajele superioare incepea pleiada de artisti postimpresionisti si moderni. Cezanne, Degas, Van Gogh, Gauguin, Lautrec, Matisse, din nou Monet. Din punctul meu de vedere, parisul nu are comparatie in materie de arta cu nici un alt oras din Europa. Este adevarat ca nu le-am vizitat pe toate,dar imi mentin totusi aceasta parere.

Atelierul lui Constantin Brancusi se afla langa centrul Pompidou, si spre surprinderea mea intrarea era libera. Era deschis doar intre orele 14.00 si 16.00.

In interior se pot vizita cateva camere reamenajate din atelierul marelui sculptor, plus cateva lucrari.

Centrul Pompidou, muzeu de arta contemporana, opera de arta din exterior si in interior. Intrarea costa 12 euro. Cu riscul de a ma repeta voi spune ca este un muzeu superb care iti rearanjeaza conceptiile artistice, indiferent de nivelul la care crezi ca esti. In jurul centrului se gasesc tot felul de alte centre pentru shopping, in special magazine pitoresti de specialitati: de ciocolata, de foie gras(care costa cam 18 euro vrea 10 grame, cel mai ieftin pret), de branzeturi.

Montmartre-cartierul artistilor.Si asa este. Se afla in apropierea bazilicii Sacre Coeur. Pentru a ajunge la ambele obiective trebuie sa urci ''cateva'' trepte, nu putine.Noi le-am urcat de doua ori in cateva minute pentru ca mai intai am vizitat biserica si apoi am coborat pentru a ne interesa de Montmartre, pentru a afla ca trebuie sa urcam din nou acele trepte.
Deci pentru Montmartre mergeti la sacre Coeur si faceti la stanga. Este un cartier extrem de pitoresc, mic si incantator. In centru se afla multe cafenele si restaurante tipic frantuzesti, unde chelnerii sunt imbracati pe modelul ''Gavroche''.
Tot aici am mancat una dintre cele mai bune inghetate, evident italiene, de fructul pasiunii.

Singurul muzeu viabil din cartier este cel al lui Dali.




Daca vizitezi Parisul trebuie neaparat (asa se zice, nu stiu de ce) sa treci pe podul Alexandru al treilea. Poate pentru ca aici se filmeaza orice film respectabil de la Hollywood. Intr-adevar este frumos si ziua si noaptea(mai frumos e noaptea) si de aici de fac multe fotografii in care trebuie sa prinzi statuile de pe pod si turnul Eiffel dintr-un singur click al aparatului, daca nu degeaba ai mai venit.Aflandu-te pe acest pod ai impresia ca turnul este foarte aproape, dar nu este. Chiar deloc.





Noi am mers pe jos, prin cartiere, ceea ce a fost interesant, pentru a ajunge la celebrul turn.

Am ajuns prin partea stanga, pe la pilonul din sud. Am vazut coada de intrare si am zis pas; deja picioarele urlau de durere. Asta se intampla in timpul zilei, caci noaptea, cand am ajuns la turn prin aceasi parte, am avut parte de o surpriza care cel putin pe mine m-a inspaimantat atat de mult incat am uitat unde sunt. Ai zice ca la cata lume viziteaza acest obiectiv nu se mai poate intampla asa ceva dar la norocul meu... Deci ziceam ca am venit la turn din parte stanga, din sud, printr-o zona semi-itunecata, cand dintr-o data, cand sa trec spre centrul turnului, vad ceva negru si destul de mare care imi taie calea si celalalt(probabil partenerul sau) in spatele meu: da, erau doi sobolani. Cand m-am linistit dupa tipetele prelungi si fuga necontrolata dar cu destul de mare viteza, am hotarat totusi sa nu mai urcam in turn. Eram deja traumatizate. In rest foarte frumos turnul si impresionant.



Cand gongul orologiului bate ora exacta(asta se intampla noaptea), are loc o explozie de lumini pe suprafata turnului, care dureaza cateva minute, dupa care isi revine la luminatia sa obisnuita.

O plimbare pe Champs Elysees iti poate schimba viata sau macar perceptia asupra ei. Este cu adevarat unul dintre cele mai elegante bulevarde din lume. Noi din pacate nu am fost decat intr-o singura noaptea, nu-mi explic de ce, dar plimbarea pe care am facut-o de la Arcul de triumf pana la place de la Concorde ne-a umplut sufletele de bucurie si opulenta.

Biserica Notre-Dame din Paris poate fi caracterizata doar prin: superba.

Sacre Coeur, minunea alba din Montmartre.

Si pentru iubitorii de shopping: Galeriile LaFayette. Noi am intrat, fara sa stim, in LaFayette Famme, caci exista si LaFayette Homme, LaFayette Maison si LaFayette Gourmet. Noi abia am putut survola LaFayette Famme si doua minute la Gourmet, pentru ca picioarele din nou nu mai raspundeau la comenzi. Aici am invatat o lectie foarte utila pentru vizitele in strainatate: sa nu mergem la shopping seara sau dupa un muzeu: ochii, creierul si picioarele devin de necunoscut, nu mai apartin aceluiasi corp.
Galeriile LaFayette mai exista si in cartierul Montparnasse, unde am fost si noi pentru a descoperi ca nu prea este nimic de vizitat acolo.

Nu, aici nu suntem la opera din Paris, desi asa pare, ci in interiorul galeriilor. Opera se afla exact vis-a-vis de galerii. Si aici forfota mare era tot la parter, unde erau reduceri la produse de cosmetica si la parfumuri de firma. Eu eram racita bocna si totusi abia puteam sa respir din cauza atator miasme de Dior, Channel si Paco Rabanne. La etajul 1 incepeau magazinele de fashion Channel, Jimmy Choo, Dior, unde nu mai era atata aglomeratie.La Gourmet nu am prea stat ca deja simteam cum calc direct pe oase, deci nu mai era cazul, caci de la galerii pana la hotel faceai mai mult de jumatate de ora.

Cartierul Latin se afla in apropierea catedralei Notre-Dame, in dreapta. Aici se gasesc o multitudine de restaurante din toate natiile posibile. In fata fiecarui restaurant sta cate o perosana care incearca sa te imbie cu specialitatea nationala respectiva. Am evitat italienii, nu numai din cauza zgomotului pe care il produceau, dar sa fii la Paris si sa mananci pizza mi se pare o blasfemie. Am plecat dintr-un restaurant marocan in care cu greu am intrat din cauza spatiului care practic nu prea exista, pentru ca nu ne-au lasat sa comandam un singur fel de mancare la doua persoane(portiile erau foarte mari). Si am mers la un restaurant cu specific frantuzesc. Nici aici spatiul nu era impresionant, dar era pitoresc. Am comandat un meniu de 10 euro care continea o supa de scoici(midii) in vin, o portie de peste cu sos de unt si cartofi prajiti si o inghetata, si eu am vrut sa experimentez celebrii melci- 6euro, 6 melci.

Melcii, facuti intr-un sos divin de unt si usturoi m-au cucerit. Sigur acesta este un starter, nu te poti satura cu asa ceva, dar merita un astfel de moft. Trebuie sa admir si sa aplaud restaurantele din Paris pentru ca ofera o carafa de apa rece fiecarui client, mai ales daca acesta nu comanda ceva de la bar(asa ca noi). In Spania puteai sa te topesti de caldura, ti se uscau si gandurile pana iti cumparai o cerveca(bere), care pentru calitatea prezentata costa extrem de mult.Chiar si gratis daca o dadeau tot era mult. In rest am vizitat mult restaurantele cu specific indian, extraordinar de ieftine si de o calitate foarte buna. Cartierul indian este situat in zona garii de nord, la o statie de Sacre Coeur. Aici se poate manca foarte satios si bun cu doar cativa euro. Iar daca continui sa cauti mancare ieftina, mergi drept inainte si dai de cartierul turcesc si musulman, unde noi am gasit ''durum'' (nu stiu daca am scris bine), se aseamana cu shaorma, dar intru-cat eu nu am mancat asa ceva in Romania nu pot face diferenta. Aceasta continea carne la gratar, salata, rosii, lipie turceasca si cartofi prajiti separat, totul la incredibilul pret de 5 euro. Respectiva compozitie era de doua persoane. La restaurantul indian unde am fost am gustat pui tandori care nu cred ca vazuse tandori vreodata, curry cu peste care nu a fost mancabil din cauza gustului de iute care iti impideica gandirea si chiar si vederea. Cea mai frumoasa experienta de acolo a fost parota, un fel de lipie indiana(roti) umpluta cu branza frantuzeasca. Un deliciu! Aluatul framantat cu ghee (unt clarificat) este izbit literalmente de masa pana ajunge la consistenta unei foi de tigara, dupa care se pune minunatia de branza. Se aseaza pe o plita si apoi se serveste cu manuta.

Acesta este Parthenonul.

Pe langa parthenon am descoperit inghetata, desigur italiana.

Tot in aceasta zona se afla Gradinle Luxemburg, o minunatie de parc.