AMSTERDAM XXX - 26 mai-02 iunie 2010

Trebuie sa incep in primul si primul rand cu aeroportul, care se numeste Shiphol si care este uimitor. Este adevarat ca nu am vizitat inca aeroportul Londrei, Heatrhow,care dincate am inteles iti taie respiratia, dar acesta cred totusi poate ocupa cu usurinta locul doi in Europa la capitolul civilizatie, maretie si frumusete. In acest minunat top isi poate face intrarea cu prioritate si aeroportul Barahas din Madrid si Leonardo daVinci din Roma. Cand am ajuns in Amsterdam nu prea am avut timp sa-l vizitam, dar i se dusese ''buhu'' ca este un puternic nod de tranzitie pentru intreaga lume, si ne-am rezervat cam trei ore la plecare pentru a vedea daca zvonurile sunt adevarate. Check-in-ul se face de obicei cam cu doua ore inainte de decolare, si de obicei sunt cozi interminabile. Aici nu era nici o coada, nimeni care sa se impacienteze. La casa de check-in la care trebuia sa ne prezentam, care incredibil era deschis, am observat niste masini care aratau ca niste automate, unde iti puteai face singur check-in-ul. Iti introduceai datele personale, biletul de avion si apoi locul din avion. Masina respectiva iti elibera biletul de imbarcare cu toate datele, cu poarta de imbarcare cu ora si locul rezervat. Apoi in cel mai civilizat mod cu putinta mergeai si iti cantareai singur bagajul, si ti-l trimiteai la cala. Dupa care erai liber sa faci shopping prin aeroport. Refuz sa fac comparatie cu aeroporturile din tara in care ne aflam, si nu voi comenta nici modul in care se face check-in-ul si security-check aici.Nu pot spune decat ca suntem cu cateva sute de ani in urma la toate nivelele, incepand de la comportamentul uman, care este execrabil. Acest comportament daca s-ar schimba, aici ar fi Raiul pe pamant. Dar sa revin la lucruri frumoase si civilizate. Dupa achizitionarea unei cafele (moka de la starbucks), am mers pe terasa pentru a admira parcarea de avioane a aeroportului. Am crezut ca fiind pe terasa, se poate si fuma, dar ne-am inselat. Am urcat la etajul trei, aici e terasa, cu cafeaua, pentru ca apoi sa coboram la parter, afara, pentru un fum. Privelistea de pe terasa in schimb merita orice efort. Am hotarat apoi sa mergem la imbarcare, chiar daca mai era o jumatate de ora pana la ora de pe bilet, dar nu stiam ce distanta trebuie parcursa pana la poarta D12. Si am avut dreptate sa ne grabim...abia am ajuns la timp pentru imbarcare. Absolut impresionant si aeroportul, si serviciile si personalul si zborul.

Fotografii superbe (asa zic eu) din timpul zborului, desi la dus si la intors am nimerit in dreptul aripilor, deci campul vizual pentru fotografii a fost putin opturat.

Aici suntem in ceea ce se numeste museumplein, adica piata muzeului. Muzeul Rijksmuseum adica. Am avut ceav dificultati in pronuntia majoritatilor obiective, dar am avut totusi noroc : toti olandezii vorbesc fluent limba engleza, mai bine decat noi. Ei pronunta G-ul ca un h gutural si J-ul ca un i. Si am impresia ca din cand in cand mai adauga din oficiu cate un H. Aici am inceput ca apreciez din ce in ce mai mult limba germana, care este foarte frumoasa in comparatie cu olandeza, si mai simpla. Un mic exemplu: incercati sa pronuntati Hugoweg (asta era statia de tramvai la care coboram noi), in olandeza. Fonetic ar suna cam asa: huhoveh.Groaznic.
Deci Rijksmuseum este muzeul principal al Amserdamului, cu pictura clasica, unde se afla celebra capodopera a lui Rembrandt ''Rondul de noapte''. Pe langa aceasta mai este si ''Logodnica evreica'', cateva autoportrete superbe, cateva capodopere ale lui Vermeer si cam atat. Bineanteles ca la norocul meu am prins muzeul in constructie si probabil ca mai mult de jumatate nu era disponibil. Dar chiar si daca nu aveau decat ''Rondul'' lui Rembrandt, tot merita cei 12.50 euro intrarea. In spatele muzeului se afla aceasta minunata piazzeta, museumplein, unde se afla simbolul orasului, I AMsterdam, unde toata lumea se pozeaza in diverse pozitii si pe diverse litere.

Noi stam ghemuite si cu pumnii stransi maxim, deoarece vremea la Amsterdam in aceasta perioada a fost crancena, in special pentru noi care nu ne-am luat de acasa nici o haina groasa.Gecile a trebuit sa le cumparam de acolo. Ploaia a fost un al treilea partener in aceasta calatorie, impreuna cu prietenul sau cel mai bun, vantul, care nu ne-a lasat sa ne tragem sufletul.

Am crezut ca daca Rijksmuseum a fost usor dezamagitor, muzeul Van Gogh, care apropo se pronunta ''fan hohh'', va fi o superbete. Ei bine a fost dar muzeul ca si constructie si nu operele asa cum speram eu. Am mai prins si o exprozitie temporara cu lucrari ale unui alt iubit al meu, Paul Gauguin. Dupa experientele pe care le-am avut prin Italia cu astfel de muzee, care par foarte artagatoare si pretul este mare, dar cantitatea si calitatea lucrarilor este inferioara, ar fi trebuit sa invat sa nu mai am asteptari. Dar am avut. Si am fost impresionata de muzeu, foarte mare, luminos si spatios, dar lucrarile lipseau cu desavarsire. Evident ca am vazut unele si chiar erau foarte frumoase, cum ar fi ''lanul de grau cu corbi'' si cateva autoportrete ale lui Van Gogh, si celebrul autoportret ''les miserables'' al lui Gauguin. In rest, desene (frumoase), gravuri, si alte picturi ale colegilor nu prea celebri impresionisti.Intrarea 14 euro.

Intamplator am ajuns si la casa maestrului Rembrandt. Nu scria nicaieri, noroc ca am vazut cateva persoane care faceau poze si ne-am intrebat ce-o fi aici. Apoi am observat un semn aproape invizibil pe care scria ''casa lui Rembrandt''. Noi nu i-am dat importanta, pentru ca aici totul este legat de maestru: piata lui Rembrandt, coltul lui Rembrandt, restaurantul si hotelul Rembrandt.

Am ajuns nesperat si la arena de fotbal al echipei Ajax Amsterdam. Nu, nu pentru a vizita stadionul, desi parea impresionant, ci pentru a cumpara un trepied pentru camera foto, intru-cat in intreg centru al orasului ni s-a spus ca nu exista nici un magazin pentru foto-video (desi noi ulterior am descoperit trei). Deci am luat una dintre cele trei linii de metro si am mers pe o ploaie torentiala langa aceasta arena, unde era un complex media de mai mare frumusetea. Aici am putut vedea un televizor care era mai subtire decat telefonul meu mobil si care costa cam 2000 de euro, cu diagonala de 158 cm.Superb.

In drumurile noastre catre centru, treceam pe langa gradina zoologica. Din tramvai am vazut aceste pasari flamingo extraordinar de frumoase si am decis sa le vizitam. Nu sa intram, ci doar sa le pozam de afara. Bine am facut, caci odata ajunse langa gard, ne-a intampinat un miros puternic de animale de tot felul si in 3 secunde eram inapoi in statia de tramvai. Nu stiu cum era sa mai si platesti si sa nu poti suporta acel miros. Daca afara se simtea atat de puternic nu imi pot imagina cum era inauntru.

Aceasta este gara centrala, ''Central station'', de unse plecau toate mijloacele de transport, adica tramvaiul, autobuzul si metro-ul. Biletul unei singure calatorii costa 2,60 euro. ENORMMMMM. Cred ca este cel mai scump din toata Europa. Iti puteai lua o cartela pentru 24 de ore sau pentru 48 de ore de la activare. Noi am luat pentru 48 de ore, pentru ca este cel mai avantajos, costa 17 euro.
Trebuie totusi sa cumperi aceste cartele doar de la statia centrala sau de la informatii, pana la ora 21, respectiv 19.00. Cartela se activeaza de fiecare data cand intri in tramvai, care are doar doua intrari, una prin fata si una pe la mijloc, unde se afla controlorul vigilent. Deci nu ai cum sa mergi ilegal. Si mai sunt si usite mici, pe langa cele ale tramvaiului, care nu se deschid daca cartela nu este valabila. La iesire, iar pui cartela si dai usile la o parte pentru a putea iesi. Mi-a placut, mai ales cand aveam bagajele, pentru ca eu am ''placerea'' de a cara cumparaturile. Orasul nu este prea mare, de aceea il poti parcurge simplu cu tamvaiul. Si statiile sunt destul de mici. Numele statiilor sunt anuntate in olandeza, dar am avut noroc de ecranul care anunta si scris denumirea, plus ca la obiectivele turistice se vorbea si in engleza.
Drumul de la aeroport catre oras costa 4,30 euro si dureaza cam 15 minute. Noi am fost norocoase toata calatoria caci am prin lucrari in tot Amsterdamul. Se lucra si la Palatul Regal, si la statia centrala, si langa biblioteca, si prin oras, pe trotoare, si la muzeul principal. Deci juma` de oras nu prea l-am vazut. In schimb ne-am propus sa ne concentram pe shopping. Care din cate am inteles de la informatii, nu era decat in centru, pe anumite stradute pe care acum le stim ca in palma. Noi ne-am tot intors la informatii turistice, intru-cat pretul unei harti era de 4 euro si noi nu am vrut sa dam atat. In toate celelalte orase se ofera turistilor cate o harta gratis, in afara de Venezia, dar si acolo costa 2 euro, nu 4.Dar te poti descurca si fara harta, nu este o problema. Strazile pentru shopping sunt, in functie de importanta lor : Kalverstraat, piata Dam, Magna Plaza, Bijenkorf. Noi am citit pe internet si de cele noua stradute, dar nu am gasit nimic interesant acolo, mai ales ca intre cele noua stradute batea un vant de nu mai tineai minte unde te afli.

Pe Kalverstraat poti gasi toate firmele de fite si nu numai, imbracaminte si incaltaminte la toate preturile si calitatile posibile.

Nu am fost in cartierul Red Light District, desi am impresia ca intreg Amsterdamul este un red light district. Drogurile sunt legale si chiar se incurajeaza consumarea lor, prostitutia deasemenea iar homosexualitatea este la ea acasa. Poti vedea barbati umbland la bratet sub o umbrela iar asta este ceva minunat ce exista in majoritatea capitalelor europene. Libertatea de a iubi si de a iti exprima autenticitatea. Am putut vedea in direct, in tamvai, la ora 9.00 dimineata un tanar care isi confectiona tigara cu marijuana, la fel de normal cum ar fi mancat un sandwich. Era atat de concentrat incat am impresia ca nici nu a coborat unde trebuia sa coboare, a ratat o statie. Acolo drogurile sunt atat de normale si banale incat cand am intrat intr-un magazin de suveniruri sa intrebam de bilete de transport, vanzatorul ne-a intrebat daca nu vrem o tigara, cu marijuana fireste. Noi stateam sa ne gasim cuvintele in engleza si el a crezut ca poate suntem timide si nu stim cum sa cerem o tigara.

Am dorit sa facem poze si noaptea, sa vedem cum este luminat orasul, dar intru-cat din cate am observat noi, nu prea exista noapte in Amsterdam. Si la orele 22.00 era lumina, iar la orele 05.00 dimineata era ca la pranz.

Se stie ca Amsterdamul este orasul bicicletelor, dar totusi nu iti poti expanda constiinta intr-atat incat sa poti cuprinde si intelege ce inseamna asta cu adevarat.Aici biciclistii au intotdeauna prioritate, apoi uneori pietonii si abia apoi masinile.

Am vazut persoane de toate varstele pe biciclete, care sunt si modificate pentru a transporta copiii(doi, trei). Pistele pentru biciclete sunt atat de bine puse la punct si de dese incat este o placere sa faci sport, plus ca te scuteste de o cheltuiala.Din cate am observat noi, amsterdamezii nu prea isi cumpara biciclete noi. Nu stim de ce, am banuit ca din cauza de furt. Erau majoritatea ruginite, iar unele nici nu pareau ca sunt in forma buna de functionare. Bineanteles ca ne-am intrebat: in aceasta parcare de bicilete in care se aflau probabil mai mult de 2000 de astfel de mijloace de transport, cum isi gaseste fiecare bicilul? Toate seamana izbitor de tare intre ele. Ne-a fost destul de greu sa ne obisnuim cu circulatia bicicletelor, care circulau in ambele sensuri pe banda si oriunde te aflai in spatele tau era mereu cate o bicicleta in mare viteza. In plus, nu prea exista marcaje pietonale si nici semafoare, dar ti se acorda prioritate. Asta a fost pentru noi o mare uimire. Pe anumite stradute nu exista nici un indicator, nici un semafor, pista, nimic si totusi cand treceai aveai prioritate.

Mersul cu barcuta pe canalele Amsterdamului nu ne-a pasionat pentru ca era un vant mereu si niciodata nu stiai cand va incepe o ploaie vijelioasa incat ne-a descurajat. Chiar si in camera pe care am inchiriat-o era foarte frig, dar macar ne-am putut incalzi toata mancarea la cuptorul cu microunde din dotare.

Tot orasul este intesat cu Heineken si cu astfel de carute pitoresti. Noi am gustat o astfel de bere in avion: foarte buna.

Si am ajuns si la amuzantul capitol: suveniruri. Aici exista doua tipuri de suveniruri: decente si nu prea. Cele decente sunt acesti minunati ochelari cu biciclete, cu bere, saboti ca si papuci de casa, magneti, pahare de absint, si marca orasului I AMsterdam care este pe toate produsele turistice si care este foarte misto dar si foarte scumpa in comparatie cu celelalte.

Papucii de casa in forma de saboti olandezi se vindeau cu 10 euro, dar erau si la 14 si la 20 euro, aceasi calitate.

Suvenirurile indecente erau peste tot, in aceste forme distractive. De la recipiente pentru sare si piper in forme falice, pana la falusuri in cani, falusuri care danseaza, etc. Si cand spun etc inseamna ca tot ce iti poti imagina era construit in aceasi forma.

Da, chiar si aceasta minunata ratusca prezenta o surpriza (mare)subacvatica. In plus mai existau ursuleti si alte animalute su aceleasi calitati organice.

Restaurantele sunt extrem de scumpe in comparatie cu produsele din supermarket-uri. In prima zi ne-am dus la un restaurant indonezian si am servit vita sate adica bucatele (si cand spun bucatele chiar erau bucatele) de vita pe frigarui cu cateva boabe de orez si sos de alune(mie personal nu imi place aluna in mancare) si fried noodles, adica taitei de orez prajiti cu ou si cu carne de pui si o creveta expandata. Dupa ce ca nu mi-a placut, am mai dat si vreo 16 euro. A doua zi am mers la un restaurant mexican, pentru ca noi avem o afinitate pentru poporul mexican. Am comandat o superbete de crochete de branza cu sos, foarte bune si un burrito servit cu guacamole si smantana. Nu stiu ce cauta smantana acolo si nu stim deasemenea nici cine facuse guacamole-ul respectiv, pentru ca nu avea nici un gust. Burrito in schimb era foarte bun, dar era servit cu cartofi prajiti sau orez fiert, ca un pilaf. Nu sunt expert gastronom dar parca cartofii prajiti nu sunt traditionali in Mexic. In fine, dupa aceasat experienta culinara am decis ca mancarea din camera este mult mai buna, infinit mai ieftina si pe de-asupra imi si place sa gatesc. Nu ca ma laud, dar mai si pricep.

Astfel ca am mers la un supermarket foarte ieftin , de cartier si ne-am procurat multe sosuri aromate si extrem de buuuune de origine asiatica, si ne-am bucatarit noi in camera burrito, un fel de pizza cu aluat de tortilla si branza olandeza, etc. Iar desertul consta dimineata din celebrele clatite olandeze cu ciocolata topita. Respectiva acadea de ciocolata a fost cumparata de la un magazin de specialitate, a costat 2 euro si a fost divina. Deci se introducea batul cu ciocolata in laptele foarte cald, eventual si cu nes sau cafea si se astepta topirea acestuia. Dupa efectuarea acestei actiuni, cafeaua avea o aroma indescriptibila de ciocolata si contreau. Ce inventie minunata!!!!!!!







Aici admiram si gustam branzeturile olandeze, la un magazin de specialitate. Cele mai bune erau cu chili si busuioc. Aceasta era verde.

Aici savuram cartofii prajiti, obsesia Amsterdamului. Am vazut in primele zile atatia turisti mancand pe strada si atatea fast-food-uri care vindeau numai asa ceva incat pofta crestea exponential. Astfel incat in ultimele zile ne-am cumparat si noi o portie large, care in oras a costat 3.10 euro si in aeroport 2.70 euro. La fel de buni. Si te si intrebau cu ce fel de sos doresti acesti cartofi decadenti: kechup, maioneza sau alune? Alune????