Viata asta pe pamant este ca o toaleta: uneori trebuie sa impingi, alteori trebuie sa tragi si uneori trebuie sa tii mana intinsa si sa astepti...sa curga apa. Subiectul ''toaletele din strainatate'' m-a amuzat intotdeauna si am auzit o multime de istorisiri. M-am decis sa fac un top 5 - cele mai frumoase si recomandabile astfel de locuri si top 5 in care nu cumva sa...nu cumva sa. Nu am fost decat in cateva tari, dar m-am gandit ca aceste topuri se vor up-data mereu si voi avea intotdeauna material de comentat. Deci sa incepem cu partea frumoasa.
Pe locul 5 din toaletele recomandate se afla cea din parcul de langa Rijksmuseum din Amserdam. Deci langa celebrul museu Rijksmuseum care adaposteste si mai celebrul tablou ''Rondul de noapte'' al lui Rembrandt, se afla un parculet cu semnul ''I AMsterdam''(oricine viziteaza orasul xxx trece si prin acest loc, chiar daca nu intra in muzeu). In dreapta semnului cu pricina se afla un bar extrem de frumusel, cu poze ale artistilor. Cand cobori in jos, vorba poetului, dai de o toaleta inedita: usile cabinelor sunt transparente... Un biletel lipit pe tocul usii ma informa ca odata ce intri pentru diverse activitati, transparenta se va transforma in opacitate. A trebuit sa-i cred pe cuvant. In cabina moderna era inclusa si chiuveta cu toate cele. Intr-adevar se opaciza intr-un anumit grad, numai ca miscarile majore ale corpului tot se puteau distinge, mai ales daca erai imbracat in alb. Experienta cu usile transparente m-a costat 50 eurocenti, dar a meritat. Cand ieseai(se putea si cand intrai daca nu te grabeai) puteai cumpara diverse suveniruri cu I AMsterdam din locul de unde plateai serviciul prestat. Totusi nu mi se pare o idee prea buna sa-ti cumperi un tricou cu Amsterdam dintr-un astfel de loc. Eu mereu imi amintesc de unde imi cumpar suvenirurile.
Locul 4 se acorda Muzeului d`Orsay din Paris. Spatiu, civilizatie, hartie(este important, credeti-ma), elegant. Bronzul il primeste un restaurant londonez numit ''Yo-Sushi'', cu specific japonez, undeva pe Oxford Street (exista 23 de restaurante in Londra). Este cu adevarat impresionanta. Nu m-a impresionat neaparat cabina care era imaculata ci chiuveta care era din granit, iar scurgerea era formata dintr-o fanta intre doua pante de acest material minunat. Cred ca am stat aproximativ 5 minute uitandu-ma doar cum curge apa. Frumos.
Argintul ramane tot in Londra pentru imensul si luxosul si fara de cuvinte mall-ul numit ''Westfield''. Se afla la parter, este imensa, miroase foarte frumos. Este extrem de inalta si are multe incaperi: era sa intru in camera pentru ingrijire a copilului, care arata ca o camera de hotel de 5 stele. La capitolul curatenie nu am cuvinte. Pe un perete erau automate cu prezervative, absorbante , la preturi de 3 ori mai mari. Deh, sant necesitati ce nu suporta amanare...
Aud tobele cum suna pentru a anunta locul 1 al toaletelor cele mai frumoase.
Locul 1 si marele premiu al juriului se acorda magazinului ''Harrods'', bineinteles tot din Londra. Se pare ca londonezii au un talent special in a face omul sa se simta bine pe ''tron'', doar te afli in tara regala. Este adevarat ca trebuie sa cauti ceva timp toaleta in magazin (este construit ca un labirint, noi am cautat mai mult de 10 minute iesirea) dar merita. Nici nu aveam nevoie sa vizitez ''locul'' dar trebuia sa vedem cum este. Am intrat si uau... cuvintele nu pot exprima ce vezi cand intri. Totul este de o eleganta tipic engeleasca. Daca nu stii ca te afli intr-o toaleta, zici ca poate ai intrat intr-un muzeu. Totul iti aminteste de o epoca demult apusa, robinetele aurii, usile apartin secolului al 18-lea. Cand inca mai admiram tavanul si usile si podeaua, ochii mi-au cazut peste masuta din fata chiuvetei. Si am ramas uimita. Erau cateva sticlute cu parfumuri frantuzesti din
cele mai scumpe si celebre, de la Dolce&Gabbana, Chanel pana la Paco Rabanne si Gucci. Toate de dama. Ne-am intrebat desigur daca ar exista si la noi astfel de exponate date in folosinta publicului larg, cam cat ar rezista pe masuta. Cu adevarat impresionant.
cele mai scumpe si celebre, de la Dolce&Gabbana, Chanel pana la Paco Rabanne si Gucci. Toate de dama. Ne-am intrebat desigur daca ar exista si la noi astfel de exponate date in folosinta publicului larg, cam cat ar rezista pe masuta. Cu adevarat impresionant.
As acorda un premiu special unei toalete despre care am citit (deocamdata, caci este in plan), in cartea lui Costin Stefan ''Jurnalul unui vagabond prin lume''. Acest domn a fost in Dubai, orasul luxului prin excelenta si desigur a trebuit sa viziteze si ''Burj al Arab''. Daca veti citi cartea veti afla si cum puteti intra in celebrul hotel si lua ''dupa buget'' masa sau doar un coktail in restaurantul de la inaltime. Caci vizitarea lui este interzisa pentru ca deranja oaspetii.La toaleta respectivului restaurant am citit ca dincolo de curatenia imaculata, exista o persoana care dupa spalarea mainilor iti ofera un prosop cald umed pentru a te improspata. Si acum din inaltimile luxului sa coboram pentru a descrie cele 5 toalete in care nu va doresc sa ajungeti.Sigur ca mai sunt si toalete intermediare, obisnuite din punct de vedere al civilizatiei si curateniei dar simpatice prin imprejurari. Le oferim cel putin o mentiune.De exemplu la Notre-Dame din Paris, in dreapta catedralei veti observa niste scari care coboara si oameni care se grabesc pentru a se putea apoi bucura de peisajele superbe ale Parisului fara nici o presiune. In interior exista desigur o coada(sunt multi, multi, multi vizitatori ai acestui obiectiv turistic parizian) civilizata si o persoana care ajuta la fluidizarea ''traficului''. Nu mi-as fi putut inchipui o astfel de profesie. Dar exista o persoana care bate din palme si striga catre cel care urmeaza ''Allez, allez, allez!!!!"
Interesant. O alta mentiune o obtine marele mall parizian ''Galeriile LaFayette'', nu este oribil, dar nici frumos nu-i. A fost o mare dezamagire.Acum trecem la partea mai putin roza a situatiei.
Interesant. O alta mentiune o obtine marele mall parizian ''Galeriile LaFayette'', nu este oribil, dar nici frumos nu-i. A fost o mare dezamagire.Acum trecem la partea mai putin roza a situatiei.
Locul 5 in topul rusinii il ocupa un restaurant cu specific mexican din Amsterdam. Mancarea a fost excelenta, dar toaleta era undeva pe niste scari sinucigase, aflate in spirala. Scarile erau atat de stramte si de ''in ac de par'' incat a durat 10 minute sa cobor cateva dintre ele. Odata ajunsa jos(nu era decat un singur etaj) am intrat in baie. Stupoare, nu putea inchide usa. Nu, usa nu era defecta, nu era nimic in neregula cu ea, ci spatiul nu-mi permitea acest lucru. Am stat tot timpul cu fata lipita de usa. Incredibil.
Locul 4 il ocupa gara din Torino. In primul rand cam in toata Italia acest ''serviciu'' se plateste si uneori este cam scump. Pretul este de 80 de eurocenti. Se poate intra si fara a plati dar trebuie sa fii foarte rapid si cunoscator al mecanismelor italiene si...roman.(eu nu am intrat fraudulos, nu pentru ca nu am putut ci pentru ca mereu aveam cate un rucsac in spate, care imi putea ingreuna intrarea) Ramanem in Italia pentru medalia de bronz care se acorda toaletei din statia de metro ''il Duomo'' din Milano. Din cate imi amintesc am platit cam 25 de eurocenti(orice se plateste in Italia). Era o cabina dintr-un metal groaznic. Am introdus fisele, s-a deschis usa si am intrat. Oribil este putin spus. Cred ca am inregistrat si un record de timp atunci, pentru ca aveam impresia ca in orice moment va veni un val de apa peste mine.Asa se curata aceste bude(ca toalete nu
sunt). Am iesit cu viteza luminii, mai ales ca imi era frica de acele usi care se puteau deschide in orice clipa, sau, mai rau, nu se vor deschide multe, multe ore.
Locul 4 il ocupa gara din Torino. In primul rand cam in toata Italia acest ''serviciu'' se plateste si uneori este cam scump. Pretul este de 80 de eurocenti. Se poate intra si fara a plati dar trebuie sa fii foarte rapid si cunoscator al mecanismelor italiene si...roman.(eu nu am intrat fraudulos, nu pentru ca nu am putut ci pentru ca mereu aveam cate un rucsac in spate, care imi putea ingreuna intrarea) Ramanem in Italia pentru medalia de bronz care se acorda toaletei din statia de metro ''il Duomo'' din Milano. Din cate imi amintesc am platit cam 25 de eurocenti(orice se plateste in Italia). Era o cabina dintr-un metal groaznic. Am introdus fisele, s-a deschis usa si am intrat. Oribil este putin spus. Cred ca am inregistrat si un record de timp atunci, pentru ca aveam impresia ca in orice moment va veni un val de apa peste mine.Asa se curata aceste bude(ca toalete nu
sunt). Am iesit cu viteza luminii, mai ales ca imi era frica de acele usi care se puteau deschide in orice clipa, sau, mai rau, nu se vor deschide multe, multe ore. Argintul merge in Franta, in oraselul(comuna mai degraba) Vernon. In gara exista un fel de cabina exterioara unde, ca si la metroul italian, bagi cateva fise, cred ca echivalentul a 35 de eurocenti, si intri...daca poti. Eu nici nu am incercat, nu pentru ca nu as fi vrut, ci pentru ca trebuia sa ai fisele exacte si eu nu aveam decat bancnote. Dar stand pe o banca, am vazut un grup de trei tineri care s-au apropiat curajosi de locatia respectiva. Au introdus cu succes fisele si s-a deschis usa... Grupul era format din doua fete si un baiat. Fetele aproape au lesinat, iar baiatul a exclamat in engleza ''Uau, exact ca in India''. Dar nu au mai intrat. Si iata cum se face legatura cu locul 1, toaletele din India. Aici este nevoie de un intreg capitol.
Este ceva de nedescris, dar voi incerca. Urmatoarele randuri nu sunt recomandate persoanelor cardiace, diabetice si care se sperie usor.Toaleta indiana se intinde pe intreg teritoriul tarii. Oamenii isi fac nevoile fizice in natura, in drumul catre locul de munca sau in timpul unei plimbari. Este foarte comod, intru-cat lenjeria intima nu exista(i-ar incomoda mult de tot, nu mai zic ca spalatul acestora ar fi o tragedie)iar roba sau sari-ul pe care il poarta ii ajuta. Se procedeaza astfel(am vazut la cativa metri de mine un calugar tibetan exemplificandu-mi tehnica fara ca eu sa doresc sa asist la un asemenea spectacol): deci, daca in drumul tau catre locul sfant in acest caz pestera iluminarii lui Buddha, simti o usoara presiune a ''besicii udului'', te indepartezi la cativa centrimetri de carare(asta pentru ca era vreun calugar cu un rang mai inalt pentru ca indienii obisnuiti nu se mai preocupa cu astfel de detalii), te asezi pe vine si in timp ce admiri peisajul muntos, te eliberezi de tot ce nu te mai ajuta. Dupa care te ridici ca si cum nimic nu s-a intamplat si iti continui linistit pelerinajul. Misterul hartiei il luasem la cunostinta inca de la intrarea in tara, la primul hotel, de unde lipsea cu desavarsire. La o prima privire de ansamblu nu am vazut decat o galetusa, niste robinete extrem de inalte, fara dus delimitat(deci daca faceai un dus apa era emanata in toata acea incapere-adica peste toate obiectele)si atat. La intrebarea noastra normala ni s-a parut noua ''la ce foloseste acea galetusa si unde este hartia igienica?",
desi raspunsul este inclus in intrebare, ni s-a comunicat ca in India nu se foloseste sistemul igienic de stergere ci de spalare, iata si utilitatea galetusei. Totusi la rugamintile noastre puternice s-au gasit totusi cateva suluri de hartie, cred ca le aveau undeva intr-un depozit pentru turisti din astia mofturosi care nu inteleg adevarata igiena si sunt rezistenti l
a schimbare. Intru-cat am calatorit mult cu autocarul in India(sa zicem ca era autocar, dar ma indoiesc)din New Delhi pana in Bodhgaya, am putut observa si alte toalete care mai improvizate, care
mai ''moderne''. Cum am mers mai mult de 24 de ore cu acea masina care se dezmembra, din cand in cand se mai faceau opriri la cerere. Ai zice ca pe o asemenea suprafata de mare a acestei tari, ai gasi un loc pustiu intre localitati, intre sate, un loc pentru putea sa te desfasori intr-o anumita siguranta si intimitate. Cred ca la poporul indian cuvantul intimitate nu exista. Nu cred ca am vazut vreun loc in care sa nu existe cel putin 3-4 indieni. Pe niste pustietati incredibile, vedeai cate un indian la 6 dimineata cum sta pe vine si contempla poate soarele, pe Buddha, nu stiu. Noi am oprit la un fel de atelier de mecanica/restaurant/ceainarie, unde am auzit un alt fel de denumire pentru incaperea cu pricina. Ghidul ne-a anuntat ca se opreste. Toaleta era in aer liber, intr-o bezna cat cuprindeai cu ochii. Toaleta este numai pentru fete curajoase, intru-cat barbatii se puteau desfasura si pe langa autocar. Nici acum nu imi explic cum m-am putut indeparta la cativa metri de acea constructie, in acel intuneric, cred ca inca nu stiam de existenta anumitor animale cu care curand aveam sa fac cunostinta.Ma refer la soareci si la fratii lor mai mari. O alta manifestare interesanta a avut loc intr-o gara din India, unde, in asteptarea trenului care a durat nu mai putin de 7 ore intr-un frig inuman, am putut fi martorii unor performance-uri unice. Noi stateam si ne pazeam bagajele pe un peron, iar indienii erau intinsi pe jos, acoperiti de o patura si uneori adormeau, alteori se uitau la noi, si noi si mai uimiti la ei. La un moment dat am vazut ca dintr-un grup de indieni se desprinde un barbat, se apropie de limita peronului, face pipi, dupa care isi continua linistit conversatia. La acest moment in calatoria noastra acest lucru nu ne-a mai mirat, ne obisnuisem, dar a urmat ceva care nu mai vazusem pana atunci. O mama cu un copil(fata) din acelasi grup se apropie de peron, isi ajuta copilul sa...ma intelegeti, dupa care ia un pahar cu apa, apala copilul in ''zona'' si se alatura din nou grupului. Tin sa mentionez ca temperatura aerului era extrem de scazuta, iar copilul era imbracat numai intr-o rochita subtirica si acum era si ud tot. Cand am ajund in Varanasi am mers la un restaurant de 5 stele, adica aici nu am vazut nici un soarec pe jos(asa cum am vazut in celelalte). Si inevitabil vine si timpul cand trebuie sa vizitez locul cu pricina. Restaurantul se afla la etajul 5 sau 6 iar toaleta(mult spus) era undeva pe terasa, in aer liber. Intru cu greu din cauza spatiului care nu prea exista. Hartia desigur lipsea. In timp ce ''fluierai'' puteai observa o frumoasa panorama a orasului, intru-cat peretele din fata nu era decat de cativa centrimetri. Oricum este b
ine sa fii in natura in astfel de momente. Dupa astfel de experiente, din pura intamplare, in drumul nostru am dat peste un hotel si restaurant de 5 stele unde am fost sa vizitam ceea ce ne interesa. Era cu adevarat de 5 stele caci avea si taxa de lux. A fost pentru prima data in India cand am vazut hartie, nu pot sa spun cat de tare ne-am bucurat, parca am vazut-o pe mama. S-a creat o isterie
pozitiva in grup. A fost de neuitat. Aceasi impresie am trait-o si in aeroportul extrem de luxos din New Delhi, care dupa aparente nu zici ca apartine Indiei.
Este ceva de nedescris, dar voi incerca. Urmatoarele randuri nu sunt recomandate persoanelor cardiace, diabetice si care se sperie usor.Toaleta indiana se intinde pe intreg teritoriul tarii. Oamenii isi fac nevoile fizice in natura, in drumul catre locul de munca sau in timpul unei plimbari. Este foarte comod, intru-cat lenjeria intima nu exista(i-ar incomoda mult de tot, nu mai zic ca spalatul acestora ar fi o tragedie)iar roba sau sari-ul pe care il poarta ii ajuta. Se procedeaza astfel(am vazut la cativa metri de mine un calugar tibetan exemplificandu-mi tehnica fara ca eu sa doresc sa asist la un asemenea spectacol): deci, daca in drumul tau catre locul sfant in acest caz pestera iluminarii lui Buddha, simti o usoara presiune a ''besicii udului'', te indepartezi la cativa centrimetri de carare(asta pentru ca era vreun calugar cu un rang mai inalt pentru ca indienii obisnuiti nu se mai preocupa cu astfel de detalii), te asezi pe vine si in timp ce admiri peisajul muntos, te eliberezi de tot ce nu te mai ajuta. Dupa care te ridici ca si cum nimic nu s-a intamplat si iti continui linistit pelerinajul. Misterul hartiei il luasem la cunostinta inca de la intrarea in tara, la primul hotel, de unde lipsea cu desavarsire. La o prima privire de ansamblu nu am vazut decat o galetusa, niste robinete extrem de inalte, fara dus delimitat(deci daca faceai un dus apa era emanata in toata acea incapere-adica peste toate obiectele)si atat. La intrebarea noastra normala ni s-a parut noua ''la ce foloseste acea galetusa si unde este hartia igienica?",
desi raspunsul este inclus in intrebare, ni s-a comunicat ca in India nu se foloseste sistemul igienic de stergere ci de spalare, iata si utilitatea galetusei. Totusi la rugamintile noastre puternice s-au gasit totusi cateva suluri de hartie, cred ca le aveau undeva intr-un depozit pentru turisti din astia mofturosi care nu inteleg adevarata igiena si sunt rezistenti l
a schimbare. Intru-cat am calatorit mult cu autocarul in India(sa zicem ca era autocar, dar ma indoiesc)din New Delhi pana in Bodhgaya, am putut observa si alte toalete care mai improvizate, caremai ''moderne''. Cum am mers mai mult de 24 de ore cu acea masina care se dezmembra, din cand in cand se mai faceau opriri la cerere. Ai zice ca pe o asemenea suprafata de mare a acestei tari, ai gasi un loc pustiu intre localitati, intre sate, un loc pentru putea sa te desfasori intr-o anumita siguranta si intimitate. Cred ca la poporul indian cuvantul intimitate nu exista. Nu cred ca am vazut vreun loc in care sa nu existe cel putin 3-4 indieni. Pe niste pustietati incredibile, vedeai cate un indian la 6 dimineata cum sta pe vine si contempla poate soarele, pe Buddha, nu stiu. Noi am oprit la un fel de atelier de mecanica/restaurant/ceainarie, unde am auzit un alt fel de denumire pentru incaperea cu pricina. Ghidul ne-a anuntat ca se opreste. Toaleta era in aer liber, intr-o bezna cat cuprindeai cu ochii. Toaleta este numai pentru fete curajoase, intru-cat barbatii se puteau desfasura si pe langa autocar. Nici acum nu imi explic cum m-am putut indeparta la cativa metri de acea constructie, in acel intuneric, cred ca inca nu stiam de existenta anumitor animale cu care curand aveam sa fac cunostinta.Ma refer la soareci si la fratii lor mai mari. O alta manifestare interesanta a avut loc intr-o gara din India, unde, in asteptarea trenului care a durat nu mai putin de 7 ore intr-un frig inuman, am putut fi martorii unor performance-uri unice. Noi stateam si ne pazeam bagajele pe un peron, iar indienii erau intinsi pe jos, acoperiti de o patura si uneori adormeau, alteori se uitau la noi, si noi si mai uimiti la ei. La un moment dat am vazut ca dintr-un grup de indieni se desprinde un barbat, se apropie de limita peronului, face pipi, dupa care isi continua linistit conversatia. La acest moment in calatoria noastra acest lucru nu ne-a mai mirat, ne obisnuisem, dar a urmat ceva care nu mai vazusem pana atunci. O mama cu un copil(fata) din acelasi grup se apropie de peron, isi ajuta copilul sa...ma intelegeti, dupa care ia un pahar cu apa, apala copilul in ''zona'' si se alatura din nou grupului. Tin sa mentionez ca temperatura aerului era extrem de scazuta, iar copilul era imbracat numai intr-o rochita subtirica si acum era si ud tot. Cand am ajund in Varanasi am mers la un restaurant de 5 stele, adica aici nu am vazut nici un soarec pe jos(asa cum am vazut in celelalte). Si inevitabil vine si timpul cand trebuie sa vizitez locul cu pricina. Restaurantul se afla la etajul 5 sau 6 iar toaleta(mult spus) era undeva pe terasa, in aer liber. Intru cu greu din cauza spatiului care nu prea exista. Hartia desigur lipsea. In timp ce ''fluierai'' puteai observa o frumoasa panorama a orasului, intru-cat peretele din fata nu era decat de cativa centrimetri. Oricum este b
ine sa fii in natura in astfel de momente. Dupa astfel de experiente, din pura intamplare, in drumul nostru am dat peste un hotel si restaurant de 5 stele unde am fost sa vizitam ceea ce ne interesa. Era cu adevarat de 5 stele caci avea si taxa de lux. A fost pentru prima data in India cand am vazut hartie, nu pot sa spun cat de tare ne-am bucurat, parca am vazut-o pe mama. S-a creat o isteriepozitiva in grup. A fost de neuitat. Aceasi impresie am trait-o si in aeroportul extrem de luxos din New Delhi, care dupa aparente nu zici ca apartine Indiei.
holul muzeului si mall-ul ''Le Carrousel du Louvre'' din interior
