joi, 15 iulie 2010

Bon 14 julliet!!!



14 iulie, ziua nationala a Frantei. Dupa ce zile intregi s-au executat tot felul de exercitii de aviatie care mi-au cam tulburat somnul

(intru-cat camera mea este foarte aproape de Arcul de Triumf), si multiple garduri s-au montat pe celebrul Champ-Elysses, si cel mai

suparator lucru: s-au acoperit semafoarele (probabil pentru ca nu sunt in culorile frantei) si s-a blocat toata zona oncorde, ziua cea

mare a sosit. Eu nu am stiut nimic, intru-cat nu am nici televizor nici internet, deci informatiile sunt aproape de zero.Nu stiam la ce ora

vor incepe formalitatile si ince vor consta ele. Pe la orele zece dimineata am inceput sa aud niste zgomote asurzitoare de motoare de

avion. Am iestit pe bulevard si ce vad: o multime de lume, parizieni si turisti laolalta, admirand parada militara a Frantei. Cand am

ajuns eu, nimeni din respectivele coloane nu se misca. La un moment dat a inceput fanfara sa cante, lucru foarte placut de mine, caci

sunt mare fan al acestui gen de muzica, mi se pare foarte comic. Dintr-o data am auzit un murmur de admiratie din partea multimii

care isi ridicase privirea pentru a admira si aplauda frenetic avioanele care emanau fumul in culorile nationale. Este un sentiment unic.

Dupa aceasta frumoasa experienta, au inceput sa treca tot felul de avioane, de toate tipurile, in aplauzele spectatorilor.Trebuie sa

precizez ca in pregatirile pentru aceasta zi nationala a intrat si construirea unei scene imense in Place du la Concorde, unde probabil

au stat oficialii, in frunte cu presedintele. Eu nu am dorit sa merg pana acolo (dureaza cam jumate de ora pentru a strabate cel mai

faimos bulevard din lume) pentru ca aici, langa Arcul de Triumf abia puteai respira, in zona Concorde cred ca eraimposibil de respirat.

Si asa toate strazile din jur erau blocate si politistii stateau peste tot.














Apoi a inceput sa ploua cu stropi mari, mari de tot. Mi-a placut.

Era foarte amuzant sa vezi cum toti turistii se dapostesc pe unde pot, caci ploaia era atat de deasa si de ''multa'' incat patrundea

peste tot... Militarii stateau nemiscati, ca si cum nu s-a intamplat nimic. Umbrelele blocau toata privelistea care oricum nu era prea

generoasa. Avioanele treceau, orchestra canta, oamenii fugeau, militarii stateau. Asa a continuat toata ziua, in rafale de ploaie si de

vant. In interiorul Arcului de Triumf s-a pus un imens steag al Frantei care in bataia vantului isi flutura culorile spre bucuria miilor de

fotografi. Noaptea la orele 22.00p.m. se anuntasera focuri de artificii, in champ de mars(in fata turnului Eiffel). La ora 22.15 eram

prezenta pe malurile Senei, impreuna cu alte cateva mii de oameni. Era ca la inviere. Toata lumea cu copii, motociclete, cu catel,

purcel, s-au adunat pentru artificiile zilei nationale. A trecut 22.30, a trecut si 22.45. Toata lumea astepta sa inceapa si fotografia

turnul care era luminat splendid. Eu mi-am asezat trepiedul si mi-am setat aparatul foto sa focalizeze exact pe turn. Spectacolul a

inceput desigur la orele 23.00, prin stingerea luminilor din turn. Eu sincer am asteptat sa vad cum se reaprinde si din el vor ''tisni''

artificii in culorile Frantei, asa am vazut eu odata la televizor. Dar nu a fost asa. Dintr-un punct lateral turnului, de pe o pasarela, dintr-o

parte a pasarelei au inceput timid sa se vada cateva artificii amortite. Si apoi din ce in ce mai tare si mai sus. Din pacate eu aveam o

buna vedere a turnului, care pe toata durata spectacolului a fost stins, iar artificiile le vedeam printre ramurile foarte groase ale

copacilor. Mi-a placut. Totusi artificiile au durat mai mult de jumatate de ora, din punctul meu de vedere nimic impresionant, ca oricare

alt foc de artificii. Dar a fost impresionant pentru ca ma aflam in Paris totusi. Dupa ce detonarile au luat sfarsit, intr-un zgomot pe care

si acum il simt in organism, sirenele de la ''bateaux-mouches'' au inceput sa sune in semn de apreciere, impreuna cu aplauzele si

racnetele participantilor. Impresionant. Cred totusi ca tot acest zgomot a fost auzit pana si de lord Ganesha, care probabil a aplaudat

si el. Apoi a inceput marea aventura a ajungerii acasa. Desi stau foarte aproape de locul cu pricina, mi-a luat cam o ora sa ajung,

intru-cat multimea care se adunase se misca cu viteza melcului. Eu personal nu am mai vazut o asemenea miscare de trupe, nici

macar la inviere. La statiile de metro se facuse o coada de ziceai ca a venit Isus sa le vorbeasca. In fata arcului de Triumf lumea

facea poze, la 12 noaptea, iar barurile (in aceasta zi de sarbatoare, majoritatea magazinelor, barurilor, restaurantelor sunt inchise) se

umpleau. Am ajuns intr-un final acasa, dupa ce am inconjurat intreg Arcul, pentru ca in acea aglomeratie, am uitat sa ma mai uit la

numele strazilor. Eu deja ajunsesem pe Cahmps-Elysses si am traversat si am mai mers un sfert de ora pana pe rue des Armee,

cand am realizat ca trebuie sa-l ocolesc din nou, pentru a ajunge de unde am plecat. Bon 14 juliet!!!










Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu