CREATOR PE GLOB: TOATE DRUMURILE DUC LA ...ROMA

Asa cum spunea un maestru in viata: nu facem ce vrem, facem ce ni se spune din inalt. Nu conteaza ce alegi, ce vrei tu ca si persoana, ci ceea ce vrea Spiritul. Si vorba ''ai grija ce iti doresti ca s-ar putea sa se indeplineaca'' este mai mult decat adevarata. Noi am vrut sa experimentam noua energie, dar nimeni nu stie cum functioneaza aceasta. Ei bine noi am aflat in aceatsa calatorie fara voia noastra. Cel mai bun sfat si singurul este sa nu intram in dualitate si sa acceptam tot ce ni se intampla fara a categorisi situatia ca fiind pozitiva sau negativa. Ca altfel o iei razna(desi e cam tarziu, ca toti suntem...si fluturam stegulete galbene pe campii). Deci noi am ales sa mergem sa vedem minunatul oras spaniol Bilbao, in care se afla si mai renumitul muzeu de arta moderna Guggenheim. Am facut rezervari pentru biletele de avion si hotel cu 3 luni inainte. Pentru a ne simti si mai bine, am hotarat ca de la Iasi la Bucuresti sa luam avionul care ajunge in 55 de minute in capitala si nu trenul care ajunge in 6 ore. Si oferta pentru avion era extrem de ''mortala'': faceam o escala la Frankfurt, unul dintre cele mai frumoase si mai mari aeroporturi din Europa, cam 6-7 ore, dupa care aterizam seara la Bilbao. Acesta era planul, dar am invatat ca in noua energie nu mai exista planuri, nu mai exista logica, nu mai exista nimic. Nu exista decat momentul de ACUM. E greu in 3D sa intelegi asta cand ai rezervari deja facute in valoare de peste cateva sute de euro care nu se mai pot returna. Deci dupa ce o spatamana am stat numai cu ochii lipiti pe cer pentru a urmari fenomenele meteo ciudate(ma refer la ceata asta din cauza careia mi-a cazut tot parul de pe corp). Am vazut ca s-au anulat cateva curse in acea saptamana din cauza acestei cete, dar in ziua de marti s-a anuntat soare si cer senin. Asa a fost...la Iasi, ca la Bucale era o ceata de o taiai cu satarul. Si ajungem la aeroportul din Iasi(mult spus aeroport, mai mult o halta) si ni se comunica o intarziere de o juma` de ora. Ok, zic, aveam avionul la 10.30, am fi ajuns la 11.30, acum ajungem la 12.00, pana la 14.30 cand avem avionul spre Frankfurt, nu e o problema, il prindem. Cerul la Iasi devenea din ce in ce mai senin, la un moment dat a aparut si soarele cand cei din aeroport au anuntat ca avionul va avea intarziere inca o ora. Minunat, acum marimea morcovului era de speriat. Nu mai prindem avionul.Pa Bilbao! Langa mine sta mama mea care are un optimism exasperant. Da telefoane: ba la agentia de turism de la care am luat biletele, ba la Lufthansa(firma la care aveam bilete pentru Bilbao)pentru a tine avionul pe loc, ba la Tarom(rahatul asta de firma care zboara cu niste avioane de jucarii, jerpelite toate si care incaseaza de trei ori costul real al biletului) sa intrebe de ce naiba nu se poate decola. Problema cu biletele astea de avion este ca clientul nu are nici un drept, nu i se restituie nimic, iar companiile de zbor au toate drepturile, iti iau banii si pentru aerul din avion si daca se poate te trateaza si de sus, de undeva dintre nori.Daca vrei sa anulezi biletele cumparate cu banii tai, nu iti dau inapoi decat taxele de aeroport, adica mai putin de un sfert din cost. Dar daca vrei tu sa faci o modificare a orei de zbor sau a numelui, trebuie tot tu sa scoti din buzunar cativa euro, cam 10 sau 20, in functie de mama lor, nu stiu. Oricum timpul tau nu conteaza, nu costa bani, doar al lor. Daca ei intarzie zborul tu nu trebuie sa spui nimic, tu nu ai si alte treburi, sedinte, etc, daca tu intarzii si anunti acest lucru(ceea ce ei nu fac aproape niciodata), pierzi totul. Si ti se si reproseaza: ''pai de ce nu ati luat la aceasi firma biletele?" Pentru ca Taromul are tarife de imi vine sa-mi fac sepucu, de aia; ca imi iau bilete la oferta, care nu sunt returnabile. Si dupa ce dai o caruta de bani pentru un zbor de 50 de minute, primesti o amarata de punga de covrigei si un pahar de suc. La cati nervi iti provoaca aceatsa companie nu inteleg de ce nu ti se ofera macar un pahar de vin; pe mine nu ma calmeaza sucul de portocale, nici ala de rosii. Dar sa trecem peste. Si cum senzatia ca am pierdut toate rezervarile era din ce in ce mai puternica, mi-am adus aminte de geniala si memorabila fraza a lui Tom Hanks din ''Philadelphia'': ''orice problema are o solutie''. Si solutia din momentul de acum a fost: ROMA. Cel mai ieftin si mai des intalnit zbor din romania. Numai ca noi aterizam cu jucaria aia de la Tarom de la Iasi pe minunatul aeroport din Otopeni, iar zborurile pentru low-cost se efectueaza de pe Baneasa. Frumos. Cu busul nr 780 am ajuns in cateva minute in ''Banea'', la ghiseul cu beletele: vrem doua bilete pentru Roma, sau Milano, sau Florenta, sau orice zboara in aceatsa seara. Intotdeauna mi-am dorit sa fac asta, dar pentru ca preturile sunt exorbitante, am preferat sa-mi iau biletele cu cateva luni inainte si sa nu dau mai mult decat dublu. Dupa cateva variante discutate s-a hotarat ca vom pleca totusi la Roma. URA!!! Orasul inimii mele, acolo e o mare parte din opera preaiubitului meu. Cred ca este evident ca vorbesc despre Michelangelo. Am mai fost de cateva ori in Roma dar lipsa de bani, singuratatea si lipsa de experienta m-au impiedicat sa explorez cu adevarat acest oras-bijuterie. Am gasit locuri la un zbor al firmei Wizz, de care nu sunt tocmai incantata, dar acum nu aveam de ales(scaunele nu se rabateaza, serviciul e groaznic, bagajele se pun si sub scaune), dar asta e. Am ajuns in orasul celor 7 coline pe la orele 21.00 si am inceput sa cautam un hotel care sa ne mai spele privirile. Din aeroportul Ciampino(si asta e o bulina mare neagra, Blueair-ul aterizeaza pe Fiumicino, cele doua nu se pot compara) am luat un autobuz cu 4 euro de persoana si am ajuns in 40 de minute in gara principala din Roma, gara Termini.

pe la Colloseo, cautand cea mai scurta ruta pentru a ajunge la San Petro in Voncoli, bazilica care il adaposteste pe Moise

Castelul Saint`Angelo

San Pietro

Treptele spaniole

Langa gara ne-a intrebat un barbat daca cautam un hotel bun. Da, normal. Stie el unul bun, hostel, deci mai ieftin. Eu am fost de mai multe ori in Italia si cazarea acolo e cu surprize. Nu stii niciodata pe ce dai banii. La aceleasi trei stele poti sta regeste(cum mi s-a intamplat in Torino) sau groaznic, intr-un spatiu impropriu, fara televizor si frigider in camera, (cum am patit-o in Florenta)la exact aceiasi bani. Si cred ca din cauza oboselii(eram treze de la orele 04.00), plus tot stresul intregii zile de calatorie, ca ne-am dus dupa acest barbat, din Bangladesh, pe niste stradute intunecate, intr-o cladire pe care nu scria nimic. In lift catre etajul 5, ne-a trecut un gand nelinistitor dar am zis ca daca e sa se intample ceva, asta e, noi am ales sa il urmam. Dar la etajul 5 era intr-adevar un gen de hostel cu cateva camere duble, aveau si baie in camera si o terasa. Pentru 40 de euro pe noapte a fost bine. Numai pentru o noapte, si aia dormita cu grija, ca am mai experimentat in Paris cu pupulatia asta din tarile colorate, care iti inchiriaza camera impreuna cu cativa soareci, ca asa e la ei probabil. A doua zi am plecat catre orizonturi mai placute. Si le-am gasit la un hotel de 3 stele, dragut, unde toti angajatii erau din tara soarelui rasare, la surprinzatorul pret de 50 pe noapte. Am avut si placuta surpriza de a ne simti ca acasa, cand receptioniera ne-a anuntat ca pe langa pretul camerei trebuie sa mai platim o taxa de 2 euro de peroana pe noapte, ''taxa de roma''. Adica taxa pe aerul din Roma? am intrebat noi. Da. Deci nu suntem singura tara cu taxe cretine. Si am avut si noroc, aceasta taxa abia s-a introdus anul acesta. O alta surpriza placuta a fost cand ne-am intors intr-o zi din oras si am gasit o pereche de pantaloni(ai mei desigur) patati de clor. Nu am mai auzit de asa ceva, sa-ti lasi lucrurile in camera si sa ti le gasesti ca o pictura de Jackson pollock. Dupa cateva minute seara si apoi alte cateva minute de convorbiri in engleza cu managerul hotelului si de ganduri bune in romana, ne-am recuperat si banii. Dar stresul cine il plateste?

Fontana di Trevi

Seara la o gelata intr-o terasa incalzita

La un espresso cu bailey

espresso cu gelata si cu frisca- gust divin

chips-uri cu gust de pizza

gelata zilnica

tortellini cu sos gorgonzolla

Ca sa ne revenim si sa ne recapatam fortele, am plecat la shopping. Cea mai mare zona pentru acest gen de sport, se afla in jurul treptelor spaniole. Aici poti vizita diferite muzee: Prada, Gucci, Missoni, Versace, Channel, etc. Dupa aceste superbe magazine, pe strada paralela, exista si magazine in care chiar poti intra si culmea, cumpara cate ceva chiar foarte ieftin, mai ales acum cand erau reduceri. La informatii am intrebat daca exista vreun mall, caci vremea devenea din ce in ce mai suparata si eu deja simteam cum o mica raceala incepe sa imi dea tarcoale. Cel mai mare mall e Porta di Roma la care se poate ajunge cu busul nr 38. Ok. Costul biletului este de 1 euro, cel mai ieftin mijloc de transport din toate orasele pe care le-am vizitat pana acum. Greseala noastra a fost ca am pornit catre acest mall pe la orele 18.00, cand toata lumea iesea de la ''lavoro''. De la gara, in 15 minute nu cred ca am facut 100 de metri. Era o aglomeratie de credeai ca e vreo demonstratie pe strazi. Am ajuns la destinatie dupa o ora si 10 minute, deja obosite si cu un ''chef nebun'' de cumparaturi. Este intr-adevar un mall mare, foarte mare, pe 2 nivele. Contine si unul dintre cele mai ieftine si mai mari supermarcheturi de la ei ''auchan''. Exista o problema cu marimile in aceasta tara: fiecare firma are propriul sau tipar si propriile sale marimi. Astfel acelasi corp poate proba o bluza cu marimea de 48, apoi la un alt magazin aceasi marime sa devina 54 sau XL, sau 7. Si pana nu le probezi nu ai cum sa-ti dai seama ce marime este.

spaghetti vongola

pizza cu fructe de mare

MANCAREA. Este un subiect fara sfarsit in Italia. Se gaseste peste tot si este delicioasa. Mi-am propus ca in fiecare zi sa incerc ceva traditional pentru a gusta cu adevarat Italia. Numai aici poti manca paste, pizza, inghetata si tiramisu. Nu inteleg oamenii care merg in alte tari si isi cumpara pizza, in loc sa guste mancarea locala. Pizza nu exista in afara Italiei. De paste nici nu mai vorbesc. Italia este tara aluaturilor, a painii in general. Peste tot exista aceste chestii numite panini, pe care eu nu le inteleg, dar nu este decat o parere personala, eu nu pot manca atata paine. Sunt foarte frumos ornate, arata bine, dar...nu pentru mine.Prima data am ales sa-mi comand ''paste carbonara'', spaghetti cu bacon, parmezan si din cate am inteles, si cu ou. Buonissimo! Cred ca au fost cele mai bune paste pe care le-am mancat din viata mea. Adina si-a comandat salata ''caprese'', sa vedem cum e la ea acasa. O mare dezamagire. Pe o mare farfurie alba am vazut 3 felii de rosie taiate cu toporul asezate langa o bomba de mozarella, cu o mica frunza de busuioc. Nearanjate, neasezonate. La desert am ales o portie de tiramisu, care a fost ca un foc de artificii. O savoare diafana de lichior, cu acea crema si acea cacao. In restaurantele italiene nu exista servetele din hartie(nu am vazut decat la un restaurant) ci numai din panza. Parmezanul este din partea casei si este din abundenta, uleiul de masline la fel. La vederea notei de plata observi, in functie de restaurant, cat trebuie sa dai peste ceea ce ai consumat, ca ''servizio'', adica bacsisul ospatarului. Noi am dat de la 10% pana la 2 euro de persoana. Noi nu ne-am comandat bauturi, acestea costand mai mult decat un fel de mancare: o cola costa 6 euro, o apa 3 euro. Apoi m-am avantat catre o portie de ''gnochi con pulpa'', adica gnochi care sunt un fel de pasta de cartofi cu bucati de caracatita. Caracatita a fost buna, dar acea pasta de cartofi nu avea nici un gust, iar o opinie personala, mie nu-mi plac alimentele facute pasta. Ca sa-mi revin in ziua urmatoare mi-am comandat ditr-unul din cele mai frumoase restaurante vizitate, ''il colibri'', ''fettucine con ragu''. Sunt paste facute in casa cu un sos de carne divin. Acest parmezan era macinat pana a ajuns la graul de faina si se lipea si se integra in paste. Coplesitor, uimitor, de infarct...de bun. Italienii au dreptate cand tin atat de mult la traditia lor de a nu altera retetele originale. Daca este bun asa, de ce trebuie sa schimbi tu acuma reteta? Si asa este, daca alimentele sunt bune asa naturale, de ce trebuiesc amestecate? La un alt restaurant m-a pus dracu sa intreb care dintre aceste spaghetti din menu sunt facute in casa, pentru ca sunt mai moi, sunt fierte mai mult, ele trebuie sa fie ca matasea, iar celelalte, uscate, trebuie sa fie ''al dente''. Ospatarul s-a uitat la mine ca si cum am dat foc la Coloseum. Incercand sa-si mentina calmul pentru blasfemia pe care tocmai a auzit-o, mi-a raspuns ca toate speghetele sunt facute in fabrica. Eu continui sa ma afund in pacatul initial: da, pentru noi spaghetii sunt toate si am inceput sa rad. El nu radea. Mi-a spus totusi, probabil de dragul bacsisului ca doar fettucini si tortelinii sunt facute in casa. Ok. Nu m-am oprit aici cu intrebarile astea de ''necunoscator''. Am comandat unui alt ospatar, cu acelasi simt al umorului ca si celalalt ''ravioli con gorgonzola'' si el mi-a spus jenat ca nu au ravioli doar tortelinii. Care este diferenta? am intrebat eu. Pai raviolii sunt buzunare umplute cu carne, tortelinii sunt buzunare umplute cu carne dar sunt prinse la spate. Aha, mare diferenta. Noroc ca au fost extrem de bune. Si daca peste aceasta mancare italiana torni cateva picaturi de ulei de masline, totul devine si mai bun, daca este posibil, si iata ca este. Adina si-a comandat de aceasta data o pizza cu fructe de mare. ''La piu bella pizza del mundo'' asa a recomandat-o ospatarul, pe pizza nu pe Adina. Si asa a fost. Spectaculoasa. Aluatul cel mai subtire din lume, cu mozarella, creveti, midii, si acel parmezan-faina divin. Am mai experimentat cateva feluri de pizza si la mall, unde se vindea la felie, la kilogram. Am mancat cu creveti si rucola, cu cartofi(oribila combinatie) si sunca, cu ciuperci si mozarella, cu carne de vita. Cu 6 euro am luat pranzul 2 persoane. Tot in acest mall am putut vedea si alte genuri de pizza, nu prea traditionale: cea care m-a lasat cu gura cascata a fost cea cu cartofi prajiti. Incredibil. Eu nu pot face legatura intre cartofi cu paine. Italienii nu agreaza alte bucatarii in afara de cea autohtona. Cred ca pot numara pe degete cate restaurante indiene si chinezesti am vazut, s-ar putea sa fi vazut in total cam 4, si astea se aflau undeva pe niste stradute laterale, sa nu le raneasca romanilor retina. ''Rotiseriile'', pe limba lor ''poleria'' (adica are de-a face cu puiul) erau in schimb destul de des intalnite. M-am delectat si eu cu astfel de preparat. Cu 2.55 euro puteai savura jumatate de pui bine facut la rotisor. Chiar era delicios, foarte, foarte aromat. Si am ajuns si la cpitolul gelata, sau mai romaneste inghetata. CEA MAI BUNA DIN LUME!!! Am mancat in fiecare zi, de fiecare data alte arome. Erau de toate marimile, pentru toate buzunarele. Un paharel costa incepand de la 1 euro pana la 5 euro. Numai ca ''paharelul'' de 5 euro, cu 5 arome, nu stiu cine l-ar fi putut mnca. Gelata italiana este extrem de consistenta si poate lejer sa tina loc de o masa. Am experimentat de la aromele de mango, ciocolata, pistacio, seminte de pin, pana la melone(adica pepene galben), zupa engleze si preferata mea canoli cu branza ricota. Nimic nu se poate compara cu gelata italiana din Italia. Buonissima!

spaghetti cu creveti

gnochi din cartofi cu caracatita

pizza cu ciuperci, cu sunca si cartofi si cu creveti si rucola (ultima e dementiala)

paste cu somon

fettucine con ragu

gelata

din curtea muzeului Vatican

tot in curtea Vaticanului

pictura Rafael

stanzele lui Rafael

SAN PIETRO
Aici voi putin subiectiva, dar asta e, este cea mai frumoasa catedrala din lume, si asta pentru a fost atinsa de geniul lui Michelangelo. Am fost mai intai sa vizitam cum era si normal, muzeele Vaticanului. Eu am mai fost o data, dar era exact in vinerea pastelui si era o aglomeratie de am stat o ora jumatate sa intru, iar inauntru toata lumea se misca cu viteza melcului. Acum nu am stat deloc la coada si am putut admira in voie operele celebre ale lui Rafael-superbe-, gradinile interioare ale bazilicii. Dupa ceva timp ajungi la puncul culminant-CAPELA SIXTINA. Iar aici cuvintele incep sa-si piarda din putere. Este incredibil cum un singur om a putut sa creeze o asemenea opera. Este unica in lume si cred in univers. Toata magia simturilor este intrerupta doar de gardienii italieni care rag cat ii tin plamanii si cat pot de des :''no photo''. Este ca o mantra pe care o auzi in permanenta pana la refuz. Eu am facut totusi cateva fotografii in gol, cu aparatul pe genunchi, ca doar noi romanii suntem foarte inventivi. Vizitarea acestei opere este in mod clar unul dintre lucrurile pe care orice om de pe acest pamant ar trebui sa-l faca in aceasta viata. Nu poti cu adevarat intelege geniul uman si faptul ca suntem dumnezeu pana cand nu vezi live ce a putut face un spirit intrupat. Este coplesitor!

o frumoasa pictura de Francis Bacon in interiorul muzeului de arta moderna din Vatican

iadul din Judecata de Apoi

Judecata de Apoi -Michelangelo Buonaroti

creatia lui Adam

CUPOLA
Apo am mers catre cupola bisericii, care se poate vizita. Pentru a ajunge sus, trebuie sa platesti 7 euro daca vrei sa urci cu liftul si 5 euro sa-ti permita sa urci scarile perpedes. Am ales liftul. Si ce bine am facut; nu stiam cate scari ne mai asteapta pana in varful cupolei. Liftul ne-a urcat pana la baza cupolei, de unde am putut vedea interiorul bisericii, cu altarul si baldachinul creat de Bernini. Apoi am inceput sa urcam. Si am urcat si am urcat si am tot urcat pe niste scaricele foarte, foarte mici si inclinate(urmau forma cupolei). La ultima portiune, din cat de mica era latimea scarilor pana atunci, s-a ingustat si mai mult. Atunci ne-am bucurat ca la restaurant nu am mai comandat desertul, nu cred ca mai puteam incapea pe scari. Spatiu mic, intunecat si cu osfoara care probabil ajuta la tragerea persoanelor mai plinute pe scari in sus. Dar la final tot efortul a meritat. Stateam gafaind deasupra Romei, exact in inima orasului. Se percepea si o mica ceata, incepuse si ploaia, dar era totusi frumos. Nici la coborare nu a fost usor dar ne-am sacrificat.

la intrarea in muzeu Vatican

BAZILICA SAN PIETRO
Cum intri te uiti in partea stanga si vezi PIETA de Michelangelo. O superbete de sculptura. Dorinta lui Michelangelo nu a fost de a fi privita de dupa un geam undeva la 5 metri , dar asta e. Nu prea poti vedea chipul frumos al lui Isus, inca odata, asta e. Bazilica e mare, grandioasa, cupola e frumoasa si de sus si de jos. Undeva in dreapta exista un muzeu al tuturor papilor care au existat incepand cu Petru. Nu am fost. Am fost in schimb, fara sa vrem, la mormantul lui papa Paul. Eu de fapt am tot cautat capela Paulina, unde stim si am tot citit in carti si pe net ca exista doua fresce ale lui Michelangelo.Ca o paranteza, da, sunt obsedata de Michelagniolo si de tot ce a facut el. Am intrebat si cativa italieni care lucrau la muzeele Vatican de aceste fresce, dar m-au privit ca si cum i-as fi intrebat de Van Gogh. Nimeni nu stia nimic. Unii nu auzisera nici macar de capela paulina. In fine, am gasit-o si ce sa vezi: statui si morminte ale papilor. Unde te uitai vedeai numai cavouri. Groaznic. Si la un moment dat am vazut si mormantul celebru al lui Paul al lll-lea. In fata lui statea un calugar in genunchi, cu ochii inchisi, cu mainile impreunate. Asa l-am gasit, asa l-am lasat. Nu stiu ce facea acolo, nu stiu pentru ce se ruga si mai ales de ce la un mormant. In jurul sau toti oamenii prezenti(ei chiar venisera sa viziteze mormantul, nu cred ca era cineva ca noi care sa caute 2 fresce pictate acu 500 de ani) stateau la un metru de calugar, in semn de respect. Noi nu stiam cum sa fugim mai repede de acolo; iubirea pentru arta sau pentru un anumit artist te face sa mergi in locuri foarte ciudate si ridicole.

la iesirea din muzeu

costumele garzilor din vatican au fost create de... dupa cum poate toata lumea sa ghiceasca... Michelangelo

deasupra Romei

vedere din Cupola

piazza san pietro vazuta din cupola

in interiorul cupolei

MOSE
Se afla in bzilica San Petro in Vincoli, aproape de Colosseo. Spre surprinderea mea, intrarea a fost gratuita. Chiar nu ma asteptam la asa ceva din partea italienilor, dar a fost o surpriza placuta. Cum intri in biserica, din partea dreapta te intampina privirea ''blanda'' a lui Moise, una dintre cele mai frumoase opere de arta ale omenirii. Am fost atat de fascinata si de bucuroasa de faptul ca ma aflam in fata lui Moise, incat am uitat complet ca aceasta sculptura face parte dintr-un celebru proiect pentru cavoul familiei Medici. Dupa cinci munite am observat si celelalte sculpturi care alcatuiesc acest maret proiect, nedus la bun sfarsit de catre Michelangelo. Nu pot sa spun decat zuberb.