Pentru majoritatea oamenilor vacantele incep cu drumul catre aeroport; pentru noi incep cu drumul catre hotelul pentru animale pentru a ne lasa odorul. Si acum vreau sa fiu putin rautacioasa dar spun adevarul(din pacate pentru alti caini); pana acum ne-am lasat cainele intr-un loc ce parea civilizat si exorbitant de scump pentru serviciile oferite: Planeta Hamham. Am crezut ca daca dai un purcoi de bani, cainele tau va fi tratat decent si cu mare atentie. Nu este chiar asa. De fiecare data cand trebuia sa il duc la acel hotel eram foarte emotionata, aveam dureri de stomac, simteam o strangere de inima, ma gandeam numai la el si in general nu imi mai ardea de nici o vacanta. Cand il luam de acolo cainele mirosea a grajd, era foarte stresat psihic si dormea 2-3 ore neantors, in plus cand il plimbam puteam observa ca piciorele ii erau amortite si doua-trei zile se misca destul de ciudat. In plus cu banii mei, tot eu trebuia sa ii sun de mai multe ori pentru a programa dog-taxi-ul pentru dus-intors si pentru a-i gasi lui Adamus(asa il cheama pe sufletul meu pereche) un alt caine cu care sa stea pe timpul zilei, toate astea platite desigur. Deci dog-taxi nu functioneaza sambata si duminica, web-cam-ul nu merge, gradinita(atunci cand cainele cazat sta toata ziua afara cu alti caini) nu se poate pentru ca haitele de caini deja s-au format, etc. Si cireasa de pe tort este ca dupa o saptamana in care ai fost stresat(eu sunt foarte conectata cu cainele meu si simt ce simte si el), te intorci din asa-zis-a vacanta si vrei sa-l vezi cat mai repede si intrebi si tu ca omu: Unde este Adamus? Ti se raspunde cu o expresie tampa: care, ala agresiv? Dupa ce-mi revin din lesin, intreb: cum adica ala agresiv, cainele meu nu e agresiv. Ei, nu este cu dumneavoastra, dar e foarte pretentios, nu accepta pe oricine, mi s-a raspuns. Eu am un ciobanesc unguresc frumushal shi dragalas de numai 65 de kg, dar foarte, foarte bland. Daca este tratat cu iubire si respect, se comporta exemplar. Concluzia e ca Planeta hamham m-a dezamagit si vreau sa uit ca am trecut vreodata pe acolo. De data asta totul s-a intors la 180 de grade. Am intrebat in stanga si in dreapta(nu mi s-a raspuns dar eu am intrebat), am cautat disperata pe internet si…am gasit: Ringstar pet hotel. Nu am avut incredere in ce scria pe site-ul hotelului si m-am deplasat personal pentru a vedea personalul si conditiile reale de cazare. Ei bine oamenii astia sunt culmea: imaginile si informatiile de pe site sunt corecte si personalul este foarte amabil. Mi s-au prezentat toate camerele, mi s-a intocmit un contract de cazare a patrupedului iubit, un fel de formular in care trebuie notate toate informatiile necesare pentru un sejur de vis: ce si cand mananca, cat si cand se plimba, de ce boli sufera, ce varsta are, ce vaccinuri are facute, etc. In ziua plecarii domnul de la dog-taxi a venit la ora stabilita si l-am transportat la hotel. Cel mai mult m-a socat in mod pozitiv faptul ca inainte cu o saptamana sau cateva zile inainte de plecare nu am simtit nici o emotie in legatura cu separarea de Adamus, nu mi-a parut rau ca iar plec si il las singur o saptamana, nimic. Din momentul in care a intrat in hotel, Adamus s-a relaxat, s-a asezat pe podea cu piciorele in sus si i-a placut foarte mult pe cei de acolo. L-am dus in camera lui si am plecat imediat tocmai cand bea apa(data trecuta am plecat in lacrimi). In hol au un televizor de pe care iti poti observa cainele, care dupa cateva zgarieturi pe usa, s-a acomodat repede cu atmosfera. In hol ne-am intalnit si cu managerul si seful intregului hotel: Robert Caraiman care ne-a impresionat cu amabilitatea si pasiunea sa pentru caini. Ne-a comunicat ca fiecare angajat de acolo este obligat prin contractul de munca sa detina un caine sau o pisica si ca daca indrazneste ca agreseze chiar si verbal un oastepe cazat la hotelul sau este imediat concediat; lucru care de altfel mi se pare mai mult decat normal, daca nu iubesti animalele si nu ai compasiune pentru ele nu ai ce cauta intr-un astfel de job. Si am plecat spre aeroport fara pareri de rau fara emotii. Pe toata durata vacantei mi-am putut vedea frumusetea de caine de pe web-cam: cum bea apa, cum il scoate la ora exacta (si uneori chiar mai devreme) la plimbare, cum se misca, cum se plimba prin camera, cum nu s-a urcat niciodata pe canapeaua sau fotoliul din dotare, etc. Intr-o seara le-am cerut celor de la Ringstar pe facebook sa ii indeparteze covorul si sa ii inchida lumina pe timpul noptii si cateva ore mai tarziu am observat schimbarile. Diferentele s-au vazut si dupa ce l-am adus acasa: nu a mai dormit ore in sir pentru ca nu mai era stresat, nu mirosea a nimic respingator, nu avea muschii atrofiati, nu avea dificultati in miscare. Ma bucur din suflet ca am gasit acest loc, ii admir si aplaud pe cei care lucreaza acolo si recomand tuturor celor care au un animal de companie sa apeleze cu incredere la serviciile lor.
Ne-am cumparat bilet Bucuresti-Palermo cu escala de o ora in Milano, aeroportul Linnate. Nici eu nu am auzit de acest aeroport din Milano, dar spre surprinderea mea este extraordinar de mare. Aterizarea in Palermo a fost una dintre cele mai frumoase de pana acum. Orasul si aeroportul sunt inconjurate de munti stancosi extraordinar de frumosi. Pentru a ajunge la hotelul nostru, trebuia sa mergem pana la gara si apoi cu piciorusul pe Via Roma. Am urcat in autobuz. Cum ma uitam eu frumos pe gps-ul din dotare, observ ca daca am cobora pe o straduta prin apropierea portului ar fi mai usor de ajuns la hotel. Ii spun tampi…adica soferului sa ne lase aici. El ne intreaba care e adresa hotelului si cum se cheama si apoi exclama: aaaaa, dar nu e bine aici; trebuia sa coborati cu o statie mai devreme; de aici trebuie sa mergeti foarte mult. (am constatat cu stupoare a doua zi ca de unde l-am rugat pe bou sa opreasca sa coboram era de mers cateva minute pana la hotel, dar cu sicilienii nu e bine sa te contrazici, sunt o specie aparte de oameni, nu de italieni, de oameni) Si ne duce frate inca un sfert de ora cu autocarul pana la dracu in praznic la gara. Aici ne spune ca vorbeste el cu o colega sa ne duca la statia la care ar fi trebuit sa coboram. Toata povestea asta ne-a costat inca o ora de mers si asteptat in acel autobuz pentru ca doamna soferita sa ne lase la cativa metri de locul unde ar fi trebuit sa ne lase celalalt sofer. Zii va fan culo si mergi mai departe. Ajungem la hotel. Suntem obosite si flamande. Intrebam: aveti camere pentru fumatori? Nu, evident. Ok. Mergem in camera si observam ca signora de la receptie ori era beata ori… Camera era prevazuta cu o terasa in are liber de care receptionera nu a mentionat nimic. Probabil a vrut ca surpriza sa fie de proportii si chiar a fost. Hotelul se numeste Mercure Centro Palermo si este destul de ok; spatiul din camera a fost a doua surpriza foarte placuta: camera era imensa, cu 2 fotolii, baie spatioasa; wi-fi gratuit era numai in holul de la receptie si trebuia ca in fiecare zi sa ceri un cod pentru a te putea loga; in fiecare seara la bar existau cateva gustari pentru oaspeti incepand cu ora 19.00 p.m. cam pana la orele 20.30 p.m.(daca ratai momentul…nu mai prindeai nimic). Neplacerile legate de hotel au constat in televizorul minuscul(nici nu vedeam sigla canalului) micul dejun era extrem, dar extrem de sarac, mai ales pentru subsemnata care prefera preparate din carne. Aparent micul dejun era variat, dar intru-cat nu fac parte din categoria celor care se indulcesc de dimineata, pentru mine a fost cam monoton. La capitolul saraturi nu aveau decat 10 felii(le-am numarat) de bacon(prosciuto) din care 6 erau carbonizate si nu exagerez cu nimic din pacate, cateva felii de branza(cascaval), mozzarella, ceva salam fara gust, sunca presata, multa paine(nu consum asa ceva), rosii si bineanteles nelipsita omleta(la care nici nu ma uit). Dulciurile erau foarte bine reprezentate: prajituri de toate formele si culorile, canolli cu branza, dulceata, gemuri, placinte, cornuri(cam tari), fructe, compoturi, iaurturi cu fructe, toate foarte, foarte dulci. Dupa ce ca in fiecare dimineata am mancat numai bacon ars cu rosii(atat mi-a placut din toata oferta) intr-o zi s-a stricat si dozatorul de suc, deci nici din ala nu am mai baut. Un singur lucru nu am inteles: daca eu luam in fiecare dimineata toata sunca prajita(era si multa) la ora 07.00 a.m., cei care veneau dupa mine ce mancau? Pentru ca nu am vazut sa mai inlocuiasca tavitele odata consumate. Trist.
Primele impresii despre Palermo nu sunt foarte placute: am vazut multi saci de gunoi peste tot, pe strazi, pe trotuare, peste tot; acestea erau acompaniate de un miros specific amestecat cu cel de canalizare(pe asta il simteam si in baia hotelului); trafic infernal: desi este un orasel de provincie(nu este Roma) exista prea multe scutere care merg in toate directiile si nu respecta nici o regula de circulatie. M-am amintit de India. Cand vrei sa traversezi pe trecerea de pietoni te simti jenat pentru ca in primul rand toate scuterele sunt deja pe jumatatea trecerii iar conducatorii de scutere se uita la tine de parca din cauza ta si a trecerii tale nesimtite prin acel loc ei nu mai pot ajunge la destinatie. Mijloacele de transport in comun sunt si mai groaznice. De fapt nu sunt groaznice, sunt ca un lagar pe patru roti. Cand am vazut autobuzele italiene(doar cele din sudul tarii) mi-am adus aminte de autobuzele de la noi, alea care mergeau cand eram copil la tara care faceau un zgomot care iti tiua pana adoua zi in urechi. Am ales sa mergem cu un astfel de monstru pana la singurul mall din oras: Conca d`oro. Pana la stadion am luat autobuzul 101 de pe via Roma care era plin ochi si urechi. Am stat in fata, langa sofer care racnea la doua fete si fetele la el in siciliana. Cel putin asta am crezut, ca se cearta, pana i-am auzit ca rad si flirteaza intre ei, ceva foarte comun in aceasta tara minunata. De la stadion am luat un autobuz mai aerisit si mai modern pana la mall. La intoarcere nu am mai avut acelasi noroc. Am asteptat in statie autobuzul 101 cel putin jumatate de ora, timp in care statia a devenit neagra de oameni care ce sa vezi toti vroiau sa urce in 101. Si dupa o criza de nervi si multe urari din partea noastra pentru sofer si intreaga companie de transport in comun, apare si 101. Ne impingem, fortam si intram in fata autobuzului. Asta a fost cea mai inteligenta alegere facuta vreodata in viata mea pentru ca bara din usa imi intra in coaste si nu mai aveam aer, soferul, inteligent, nu a mai deschis usa din fata, in afara de o singura data cand a intrat o cucoana(nu stiu cum a reusit sa intre). Asa am mers mai bine de jumatate de ora pana am coborat cu 3 kg mai slabe, transpirate si traumatizate. Ne-am asezat pe o banca langa statie pentru a ne trage sufletul si observ o secventa rupta din evul mediu: un alt autobuz ajunge in statie, usile erau deja deformate de multimea din interior si din pacate s-au deschis. Din interior se auzea vocea unui tanar barbat, fara tricou, care ragea la altul care saracu vroia si el sa se urce(nu stiu cum, ca si mustele iesisera din acel autobuz al groazei ca nu mai aveau loc). 5 minute s-au certat, sincer m-am mirat cum de nu s-au luat si la bataie, dar usile s-au inchis si domnul din statie a ramas pe loc. Am mai avut o incercare de a lua un autobuz, atunci cand ne-am intors din Catania si deja eram obosite, dar nici atunci nu s-a putut din cauza unei don`soare care m-a umplut de calti. Deci noi aveam un portofel plin de marunti, de 0.5 eurocenti de care normal, vroiam sa scapam. Sunt tot bani nu? Am numarat 2.60 de euro pentru 2 bilete si i-am dat. Fata a facut o figura de parca ii dadusem bani trasi la xerox si ne-a spus ca ea nu ii primeste. In acel moment am simtit cum adrenalina a luat liftul si a parasit corpul prin podoaba capilara. POFTIM? Cum adica, nu sunt tot bani? Nu, ca trebuie ca eu sa-i dau bancnote si ea sa-mi dea rest tot marunti. Si evident am mers pe jos pana inapoi la hotel, blestemand si urand numai de bine tuturor mamelor italiene cu tot neamul lor de mascalzone.
Palermo si in general tot sudul Italiei este pentru cei care au un nivel al glicemiei sub limita normalului. Totul este extraordinar de dulce. Si nu exagerez cu nimic. Am cumparat de la supermarket un iaurt simplu, cand am ajuns acasa era dulce. Nu am mai mancat vreodata iaurt simplu dulce. Nu avea nici o aroma in afara de cea de zahar. In alta zi am luat o sticla de apa care ati ghicit, era dulce. Apa dulce? Nu stiu, presupun ca acea cladura le scade glicemia, altfel nu imi explic. Iar dulciurile…sunt prea dulci. In afara de tiramisu nu se poate consuma nimic. Si granita…este un preparat foarte ciudat. Am observat ca in toata sicilia se prepara in modalitati diferite dar toate au ceva in comun: sunt dulci. Deci in esenta este vorba despre gheata zdrobita mai mult sau mai putin stropita din belsug cu sirop de diferite arome. Am baut de cafea(aia a fost cea mai buna aroma pentru ca era foarte concentrata si amara), de menta(groaznica), mandarine, ciocolata, portocale. Dupa o astfel de experienta aveam nevoie de 2kg de apa si ceva sarat.
Mancarea in schimb m-a socat in cel mai pozitiv mod cu putinta. Este la polul opus fata de nordul tarii. In nord 99.9% dintre restaurante ofera mancare turistica, nimeni nu respecta retetele originale. In Sicilia totul este extrem de bun, retetele sunt traditionale, iar preturile sunt indecent de placute. In prima seara in Palermo, dupa o zi lunga de mers cu avionul plus o escala, am vrut totusi sa nu ne culcam cu stomacurile lipite de sira spinarii. Este incredibil dar la Alitalia nu ti se dau decat niste covrigei mititei saraci si un biscuitel mititel dulce. Atat. Nici in timpul escalei nu am avut timp sa mancam, deci am asteptat pana la destinatie. Am mers in jurul hotelului timp de vreo jumatate de ora cautand un loc decent pentru a lua o gustare de seara-noapte. Era ora 23.00. Am gasit pana la urma un bonito restaurant numit 13, un fel de tapas bar cu un design futurist, foarte modern. Acolo am comandat mai multe gustari; erau foarte mici. Am mancat rulouri de zuchini cu branza, mici piftele cu sos, mici piftele vegetariene si o margarita. De obicei ocolim centrul orasului pe care il vizitam pentru a ne delecta cu un pranz delicios, dar acum cele mai bune festine le-am avut in centru si la preturi rezonabile. Am inceput licitatia cu paste ragu si paste cu branza la un restaurant central cu terasa. Nu era nimeni cand am intrat noi. Servirea a fost ok, dar pastele au fost…de nedescris. In afara de faina de parmezan care ningea ca in povesti peste minunatia rosie din farfurie amestecandu-se magic cu uleiul amarui de masline, sicilienii au un piper foarte aromat care iti catifeleaza cerul palatin. Apoi(in alta zi desigur) am descoperit un restaurant cochet langa hotelul nostru unde am comandat paste carbonara si ravioli de peste cu sos de portocale si o bere. Carbonara a fost divina, iar sosul de portocale de la ravioli…of…foarte bine echilibrat. In Catania am mancat cele mai bune bruschete din lume. Erau cu un sos minunat de verdeturi si rosii. Apoi scoici cu vin alb si usturoi si pentru prima data in viata: carne de cal. A costat 5 euro(incredibil) si era subtire cat o foaie de tigara. Sincer nu mi s-a parut a avea un gust diferit fata de cel de vita. Era putin mai atoasa si mai tare. In ziua cand am fost la Conca D`oro, un mall din Palermo, si mi s-a parut foarte ciudat ca nu aveau nici un restaurant traditional. Exista numai Burger King, panini, inghetata, granita. Am gasit totusi un restaurant texan care parea destul de bun si contrar convingerilor mele puternice conform carora mananc numai traditional in Italia, am intrat, caci nu aveam alta optiune. Aici am comandat un buritto vegetarian si fileuri de vita cu un sos extraordinar de bun, un gust afumat care a facut toti banii. Am lasat pentru ultima zi dulciurile traditionale(le-am mancat in loc de masa de pranz). Am savurat un foarte mare canoli si o minunatie de tiramisu. Eu m-am topit dupa acest miracol numit tiramisu: nu este dulce deloc, placut de parfumat, absolut perfect. Canoli pe de alta parte este destul de dulce dar la fel de bun. Seara in sfarsit am putut si eu sa imi cumpar o gelata de la cea mai buna gelaterie din Palermo. Mi s-a facut rau de cum am intrat. Aveau toate aromele de inghetata pe care ti le-ai fi putut dori, doua robinete de topping: unul cu ciocolata normala si altul cu ciocolata alba, plus dozatoare de granita de unde iti puteai asezona singur propria bautura. Aici am hotarat sa experimentez pentru prima data gelata in chifla de paine dulce, traditionala in Sicilia. Pe langa inghetata ti se ofera si frisca si un disc de napolitana. A fost cea mai buna inghetata pe care am mancat-o vreodata. Acea paine nu era prea dulce si se complimenta perfect cu gustul gelatei.
Partea care nu mi-a placut deloc in Sicilia au fost carutele trase de cai care transportau turistii prin oras. Nu pot intelege de ce se permite tratarea animalelor in acest hal. Canicula, mai ales din timpul pranzului, era ucigatoare si acei cai stateau si indurau si acceptau tot ce spunea stapanul lor. Groaznica priveliste. Cai stand in picioare asteptand clienti, in temperaturi de peste 40 de grade.
Calatoria la Catania: dureaza 2 ore si costa cam 20 de euro dus-intors. Am luat autobuzul de la gara si dupa 2 ore eram la destinatie. Catania este un orasel de provincie, destul de saracacios. Speram sa putem vedea muntele Etna de aproape, dar cand am ajuns acolo am vazut o umbra albastrie undeva foarte departe. Am fost destul de dezamagita. Palermo este un oras superb pe langa Catania, este inconjurat de munti. Nu am avut timp foarte mult de vizitat aici, doar cateva ore, dar sincer nici nu cred ca era necesar. Am admirat parcul in centrul orasului care era intr-adevar frumos si cam atat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu