Intarzierile au inceput din Baneasa, dar despre aeroportul din Baneasa(daca se poate numi asa), numai de bine... Deci ajungem intr-un final la mirobolantul aeroport(si pe langa al nostru chiar este) Lutton. Data trecuta am luat trenul pentru a aunge in Londra, acum am vazut ca ghiseul de bilete pentru trenuri era inchis. O fi la baie don`soara am zis eu, hai sa bem o cafea ca poa se intoarce. Nu s-a intors. Si uite asa am ajuns sa cumparam bilete pentru autobus, care au costat 22 de lire dus-intors. Am facut o ora si 20 minute pana in statia Victoria. De aici teoretic trebuia sa luam metroul si sa mai parcurgem in cel mult 10 minute 3 statii pana la Earl`s Court unde ne era hotelul. Teoretic, caci practic era greva la metrou.Ni s-a recomandat sa luam un autobuz. Ok zic, cat poate sa dureze? Mergem in statie, in sensul corect al mersului(adicatelea invers) si ma uit pe programul de mers: 38 de minute pana la Earl`s Court. Lesin. Cand imi revin, ma mai uit o data: tot 38 de minute faceam. Sa mai mentionez ca toata lumea cu bagaje de la Victoria a urcat cu noi un autobuz? A fost mirific. In fine, ajungem la hotel, ne place hotelul, si decidem viteeste sa pornim la un plimbat. Am zis sa mergem pana la Harrods si sa vizitam intreaga strada poate gasim un restaurant pe gustul nostru sa campam. Pana la Harrods cu autobuzul faceam cam 20 de minute. Alte obiective au iesit automat din calcul, suntem curajoase, nu nebune, fiind pranzul am fi vrut totusi sa fim in camera inainte de 10 noaptea. In statie, ce sa vezi zeci de oameni care asteptau exact acelasi mijloc de transport. Am avut ceva noroc si am urcat. Dupa ceva statii, domnu sofer nu a mai binevoit sa opreasca in statii, intru-cat a considerat ca masina era prea plina. Sa explic putin sistemul si gandirea soferului de pe autobuzul londonez. Deci, este doua usi la autobuzul ala suspendat: aia din fata e de urcat si prezentat cardul oyster cu care mergi toata ziua sau toata saptamana si care se poate oricand incarca si a doua usa e doar pentru iesire.Chiar ne intrebam, vazand multimile din statiile unde nu se oprea deloc, ce calm englezesc au unii. Uite dimnule ce inseamna eleganta si bunul simt, nimeni nu comenteaza, daca asa se face, toata lumea respecta, nu ca la noi. Asta ne ziceam noi in gand, pana cand calmul englezesc a rabufnit. Intr-o statie soferul nu a descis decat usa din spate pentru ca unii pasageri sa coboare. 4 persoane mai grabite, au urcat in autobuz. Ca un fulger a iesit soferul si cu un ton foarte aspru a spus ca a vazut(ca are si oglinda in cabina lui tocmai pentru aceste situatii) cum au urcat 4 persoane si sa coboare imediat. Au coborat nu inainte de a-i adresa mamei soferului toate cele bune. Sigur ca autobuzul nu era aglomerat, nu era nici macar la jumatatea capacitatii plin, dar asa este regula la ei. Noi romanii avem alta dimensiune a spatiului: daca persoana de langa tine inca mai are cutia toracica intreaga, mai este loc.Si apoi daca se merge cu usile deschise cu oameni atarnati de bara, ce conteaza, trebuie sa ajungi unde vrei sa ajungi nu? In fine drumul dus catre Harrods a fost distractiv, dar cel mai mult am ras la cel de intors, caci nu a vrut sa opreasca nici un autobuz. De data asta nu eram decat doua persoane in statie si cu toate astea, treceau cu o viteza prin statie... Si am mers o statie pe jos. Apoi inca una. Si inca una...pana am dat de hotel. Nici acum nu-mi vine sa cred ca am nimerit hotelul, fara harta, fara sa intrebam pe nimeni, doar mergand pe jos mai mult de o ora si urand crestineste sarbatori fericite celor care nu au oprit. Nu faptul ca am mers o ora ne-a deranat, ci ca acea ora venea dupa ore si ore de stat in picioare de la 5 dimineata mai intai in Baneasa, apoi prin autobuze si prin magazine. A doua zi metroul si-a revenit aproape la normal. Mai erau cateva linii care nu functionau dar oricum, a fost mai bine.
2.ANUL NOU- vorba Mariei Tanase: valeleu, valeleu!
Noi am avut intentii foarte bune, admirabile as putea spune: hai sa vedem artificiile din noaptea de anul nou din ochiul Londrei. Si primul meu revelion pe strada. O idee excelenta am crezut eu.Acuma nu mai cred. Am plecat de la hotel, din pacate, pe la orele 22.00, cu metroul. In acest miloc minunat de transport, erau unele tinere care deja incepusera petrecerea. Am presupus asta dupa lipsa de echilibru pe care corpul lor o afisau. Sigur ca si metroul mergea foarte repede, dar cred totusi ca nici ele nu mai stiau numarul de pahare consumate. Si asta m-a mirat putin, dar si mai mult m-au mirat costumatiile unor fete, londoneze banuiesc, in noaptea de anul nou. Lungimea fustelor putea fi confundata usor cu o curea. Daca nu stiam in ce luna sunt si in ce zi, uitandu-ma la ele as fi putut jura ca suntem in plina vara: purtau cate o camasa subtire si poate un sacou.In mod sigur functiona caldura interioara provocata de la alcool, ca altfel nu imi explic. Cand am iesit din statia de metrou, unde deja era foarte aglomerat, am dat peste o alta multime de oameni care abia abia inainta. Lumea era directionata de catre politie spre un bulevard mai mare spre spatiile special amenajate si marcate pentru vederea optima a artificiilor. Am mers vreo 15 minute cu pasul melcului, dupa care inca vreo 15 minute pasul gandacului, pana am putut putin respira si merge cat de cat normal. Sigur ca nu stiam nici in ce zona suntem, nici unde ne indreptam. Doar urmaream multimile de oameni. Oameni care erau cel putin beti si care de fiecare data cand elicopterul BBC-ului trecerea deasupra lor, incepeau sa raga si sa tipe cat ii tineau plamanii. Si ii tineau bine. Banuiesc ca tipau de bucurie ca au ajuns in 2012, ca alta explicatie nu am. Eu nu am mai auzit asa ceva in viata mea. Cred totusi ca atata calm englezesc trebuie din cand in cand sa mai explodeze. Ragetele animalice(ca asta au fost) au continuat pana la ora 12. In fine, dupa mai mult de o ora de mers, am reusit sa intram pe o strada care ducea catre Tamisa si sa intrezarim si noi ochiul Londrei. Era cam departe, dar il vedeam. Cat am asteptat marele moment, am putut "admira" cum se poate bea jumatate de litru de Jack Daniels in cateva minute, felul in care toata eleganta englezeasca s-a dus pe apa Tamisei, oameni de toate natiile care racneau fara a spune nimic(as fi inteles cat de cat daca ar fi scandat ceva, dar nu), mirosul extrem de puternic de bere englezeasca(urat mirositoare), indieni pe sus, pe jos, peste tot. Si se aude in boxe cum incepe sa se numere de la 30. Uau, acuma e momentul. Si 5, 4, 3, 2, 1! Happy new Year! Si au inceput artificiile. Nefiind prea inalta, nu am putut vedea nimic, dar am filmat si vedeam prin camera. A fost extraordinar...2 minute. Dupa care, datorita fumului produs de tunurile artificiilor, nu s-a mai vazut nimic. Si in sfarsit s-a facut liniste in jur, intru-cat nimeni nu mai vedea nimic si nu mai avea de ce sa tipe.Totusi m-a impresionat un singur lucru in acea noapte si a fost intr-adevar magic. Dupa ce s-au terminat toate artificiile, toata multimea a inceput sa cante "Auld laud syne", un cantec specific acestei zile, un cantec care mi-a provocat o stare emotionala puternica si sentimente de unire si pace. Dupa care a venit potopul. Deja anuntasera sa fim atenti, caci toata lumea vrea sa ajunga acasa si deci metrourile vor fi asaltate. Asa a fost. Deci iar pasul melcului, iar impinsaturi, iar indieni. Eu nu am mai experimentat asa ceva niciodata si voi avea grija de acum inainte nici sa nu se mai intample. Iar am mers trei sferturi de ora pentru a ajunge cunduse de multime la prima statie de metrou care nici nu se vedea de oameni. Pe o raza de 20 de metri in fata intrarii, era o masa compacta de oameni care asteptau sa intre. Nu stiu cat au asteptat, ca nimic nu se misca, iar in interior banuiesc ca nu se putea respira. In fine, dupa o ora de mers pe jos, am gasit o statie de metrou care era accesibila oamenilor normali care nu se imping si am ajuns acasa pentru a vedea intregul foc de artificii de la BBC.
3.SCHIMBAREA GARZII este de doua feluri: una la Buckingham Palace si una calare la WhiteHall.
Sa incepem cu Buckingham Palace care nu avea nici o decoratie care sa indice faptul ca tocmai fusese craciunul, in afara de un simplu brad plin de luminite. Am hotarat sa mergem intr-o zi sa revedem schimbarea garzii.Zic sa revedem, pentru ca noi am mai fost o data la Londra si am intrezarit schimbarea garzii printre oamenii lipiti de gard. Dar am uitat ca nu este in fiecare zi. Si ne-am dus intr-o frumoasa zi de miercuri. Era destul de multa lume care astepta deja. Chiar m-am mirat ca am gasit un loc in fata palatului si ca voi putea filma intreaga operatiune. Si asteptam.Si mai asteptam putin. Si inca putin. Pana ne-am amintit ca schimbarea garzii nu are loc in fiecare zi, ci numai in anumite zile. Of, alzheimerul asta. Am revenit a doua zi, cand abia mai puteam vedea palatul de oameni. Asa da, azi e schimbarea garzii.De data asta nu am putut vedea nimic si am decis sa mergem pe jos catre Trafalgar square pentru a reface marsul oamenilor din ziua nuntii regale(de fapt ei au venit pe jos de la Westminster).
singura decoratie de sarbatori la Buckingham palace
aici inca mai credeam ca vom vedea schimbarea garzii
poza facuta de la mare mare distanta
schimbarea garzii la Buckingham
Sa continuam cu schimbarea garzii calare de pe strada WhiteHall. De la Trafalgar square porneste strada whitehall care duce direct catre Big Ben si Westminster. Aici, la muzeul cavaleriei, are loc in fiecare zi(in fara de duminica) schimbarea garzii calare. Este un spectacol interesant, in special daca admiri aceste animale nobile, caii. Dar acestia nu sunt cai normali, sunt cai regali, sunt superbi, mareti, dincolo de cuvinte. Te poti poza cu calul gardianului(cu gardianul nu ca sta calare si e inabordabil), dar esti avertizat printr-un anunt sa fii atent "caii pot musca sau lovi cu copita". Nu este la fel de spectaculoasa schimbarea garzii ca si cea de la Buckinham, dar merita vazuta. Cea de la buckingham, pe langa defilarea initiala a garzii calare, mai contine si un mic concert de catre fanfara regala si dureaza mult mai mult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu