joi, 12 ianuarie 2012

Londra 26 decembrie 2011-4 ianuarie 2012




















Am experimentat deja sfarsitul lumii: Londra la trecerea dintre ani si mai ales in anul de gratie 2012! Turnul Babel a fost mic copil pe langa ce a fost in Londra in timpul acestor sarbatori. Nu stiu daca este la fel in toti anii de sarbatori, banuiesc ca aproximativ, dar anul acesta, poate si pentru ca aceasta metropola este buricu pamantului in aceasta perioada si va mai fi mult timp cu olimpiada si jubileul de diamant al reginei, toata lumea din toate colturile lumii au avut aceasi idee: hai sa trecem in 2012 la Londra!!!As folosi cuvantul aglomeratie pentru a descrie impresia generala pe care am avut-o in intrega excursie dar este prea sarac si nu poate contura imensitatea de oameni care sufoca orasul. As putea spune "baie de multime", dar nu spun pentru ca ar fi fost bine sa fie asa. Nu, nu a fost o baie de multime, a fost ca un montainrouse de la inceput pana la sfarsit. Ne-am simtit ca si cum am fi fost intr-o masina decapotabila, fara centura de siguranta, tamponandu-ne cu toate celelalte masini, intr-o viteza ametitoare.Aceasta este a doua mea vizita in regatul britanic.Prima data nu se apropia anul olimpic, regina nu isi sarbatorea jubileul de diamant, william inca nu se insurase, metroul nu era in greva(doar british airlines, dar noi nu zburam cu ei, asa ca doar am asistat la incredibilele 5 zile de greva), reducerile nu erau atat de mari si benteles nu era anul nou. Acum situatia s-a schimbat desigur. Londra a devenit si mai turistica, daca era posibil asa ceva si uite ca a fost, oriunde te uitai vedeai imprimat peste tot celebrul sarut regal dintre will si kate si nimic altceva.O latura neplacuta a revizitarii unui loc, oricare ar fi el, este ca poti observa oamenii, colegii turisti, care in cazul de fata erau italieni cel putin 40%. Nici in Italia nu am auzit atata italiana cat am auzit la Londra. Apoi cu un procent mai mic urmau francezii si la egalitate arabii si altii cu limbi neinteligibile. Am intalnit si cativa romani, nu stiu daca fericiti sau nu, dar erau acolo. n rest populatia Londrei, formata dupa cum este si normal din...indieni si accentul lor.Era imposibil oriunde te uitai, in orice moment al zilei, sa nu vezi cate un "namaste" vanzand cate ceva. Sigura ca unii dintre ei inca nu prea stiu limba engleza, dar ce conteaza, daca nu intelegi pretul, ti-l noteaza pe o hartie si totul e ok. Cred ca in afara de unii politisti, gardieni si soferi de autobuze, toti londonezii au plecat mancand pamantul in timpul sarbatorilor, sau nu au iesit din casa. Ii inteleg.Un singur lucru nu am inteles in aceasta vizita: copiii. Am vazut multe lucruri care m-au mirat, multe care m-au socat, care m-au tulburat, dar asa ceva... Aceasta tanara generatie de copiii(nu neaparat londonezi, erau si italieni si francezi si alte natii) m-au facut sa apreciez romanii si bunul nostru simt. Avem multe bube si mie nu mi-a placut niciodata aceasta tara in care m-am nascut dar calatoria de anul acesta mi-a schimbat mult perspectiva asupra lucrurilor. Personal nu sunt un fan al violentei, nici macar al disciplinei severe si in nici intr-un caz nu sunt de acord cu zicala "bataia e rupta din rai", dar totusi cand ai un copil ar trebui sa stii cum sa il educi. Probabil pentru ca eram in perioada sarbatorilor si toate bonele erau in concediu, poate ca pentru ca regina ofera premii speciale sau bani pentru cei care au mai mult de doi copiii, ca altfel nu-mi explic de ce nu am vazut oameni fara cel putin 2 copiii cu varste sub 4 ani plimbandu-se prin cele mai aglomerate locuri. Am vazut parinti cu copii in brate, cu landouri cu 2 locuri, tinuti de mana, etc.Si toti acesti copiii tipau din rarunchi fara nici un motiv. Am vazut copiii care trageau cu tota forta de fusta/geanta mamei, care se tavaleau la propriu pe jos, care se urcau efectiv in capul parintilor. In Romania nu am vazut niciodata asa ceva. Iar in restaurante...erau de-a dreptul insuportabili. Nu am vazut nici un parinte care sa isi poata stapani "odoru`", sau care sa schiteze macar un gest de autoritate.Eu inteleg chiar si acest spirit liber si neconstrans de a creste un copil dar totusi cand vrei sa iei masa intr-un restaurant, vrei sa ai o clipa de liniste, nu sa auzi timp de o ora un copil sau mai multi tipand in continuu. Ar trebui sa se cunoasca cine este parintele si cine copilul.Asa-zisa civilizatie nu cred ca include si disconfortul colegilor de masa. Mie nu mi se pare ca esti civilizat doar pentru ca nu iti bati copilul. A educa un copil nu inseamna a-l bate, ci a-i arata cum sa se comporte astfel incat sa creeze armonie oriunde se afla. Nu mai mentionez si faptul ca intr-un restaurant am asistat si la o alaptare la masa(probabil era desrtul), intr-o tara care detine nenumarate locuri pentru asa ceva.Inchei acest capitol care m-a traumatizat spunand ca admir parintii romani care stiu sa-si educe copiii corect, nu numai sa-i cresca.Am sa incep cu transportul care ne-a ajutat sa vedem si o alta latura a timpului.












in liftul luxosului harrods












in gradinile palatului Kensington








in Hyde park
























Trafalgar square






















in ochiul Londrei












































no comment














impodobeste regina bradul



















in metrou


















in trafalgar square




























in magazinul de cadouri de la Buckingham



















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu