miercuri, 21 aprilie 2010

INCREDIBLE INDIA 3-17 ianuarie 2010

India este tara contrastelor. Poti vedea dintr-o singura privire o bogatie maiestuoasa si o saracie lucie. Asa am citit si am vazut la televizor pentru ca inpractica este altceva, cel putin in cazul meu. Eu am fost cu o excursie organizata (foarte prost si fara talent), ceea ce nu recomand nimanui, in nici o situatie. Pentru mine a fost prima si ultima experienta de ''grup'', care se pare ca este sinonimul pentru turma, privare de libertate si altele.In aceste excursii organizate din tara ti se promit vizitari miraculoase, luxul de pe lume, o experienta de neuitat. A fost intr-adevar de neuitat... Scopul acestei excursii era unul spiritual, ca un fel de pelerinaj la Bodhgaya, locul unde s-a iluminat Buddha. Acolo avea loc o serie de invataturi date de Dalai lama si Rinpoche care preda un curs, numit pova. Acest program initial includea o vizita la shopping prin New Delhi si Templul Lotus. Acestea din urma nemaiputand fi vizitate din motive ''indiene''.Sigur ca si cei din tot aceste grup au pus mai presus invataturile ''marilor maestri'' decat vizitarea frivola a New Dehli-ului si nu s-au indurat sa plece din Bodhgaya cu cel putin o zi mai devreme, dar transportul in India este ceva unic. Nu cred ca exista asa ceva niciunde in lume. Cateva sfaturi prietenesti si recomandari: in primul rand nu mergeti in India in sezonul cald, noi abia am putut respira, desi am fost in ianuarie si mirosurile erau mai diminuate. Aceste miasme minunate sunt acoperite de acele betisoare puternic parfumate(inainte nu intelegeam de ce sunt atat de puternice, dar acum stiu).Nu mancati NICIODATA, in nici o situatie, de la tarabele lor de pe strada, chiar daca sunt de 10 ori mai ieftine decat la restaurant, tot de atatea ori va veti simti mai rau. Rezervati-va o camera la un hotel de lux (au taxa pe lux, dar merita) si asigurati-va ca este de lux. Noi am stat intr-un hotel care numai de lux nu era, iar in sala de mese, in timp ce savurai o specialitate indiana, puteai viziona cum se fugareau soarecii la cativa metri de masa ta, sau cum se urcau pe masa pentru a se juca cu sosul de soia (pe care apoi ti-l aduceau pentru a-ti aroma puiul tandori). Nu cred ca trebuie sa mai spun ca trebuie sa cumparati totul ambalat, apa si alte gustari europene(au chipsuri, pepsi, biscuiti), sigur nu trebuie sa te uiti pe termenul de garantie pentru ca oricum au expirat toate de mai mult de o luna. In rest sunt oameni foarte amabili, cu engleza mai usurel, inteligenta nu ii incomodeaza (chiar deloc), dar sunt corecti, sociabili, chiar prea sociabili. Cum apare cineva strain, mai ales un grup in preajma lor, se aduna cam treizeci, te inconjoara si pur si simplu se uita la tine. Un sentiment foarte ''placut''. In garile diferite pe care le-am vizitat fara voia noastra, am avut intotdeauna companie. Noi ne uitam la ei si ei la noi. Oricum, India este incredibila, coplesitoare, si merita vazuta, dar PE CONT PROPRIU.


TRANSPORTUL

Vai... Este elementul surpriza a calatoriei in India: nu stii cand poti sa pleci dintr-un oras, nu stii cand ajungi. Nu exista timp si asta pentru europeni este foarte greu de suportat. Ceea ce am experimentat noi trece de orice se poate numi rabdare umana.Noi am plecat din Bucuresti cam pe la 11.00 a.m., am facut o ora pana in Istanbul unde am asteptat cam trei ore legatura pentru New Delhi. Am fi putut sa ne facem o parere despre serviciile indiene inca de pe acum, dar optimismul si buna credinta ne-a impiedicat. Dupa aproximativ 6 ore de zbor am aterizat in capitala Indiei si ne-am cazat la un hotel (cele din europa de o stea pareau Burj Al Arab pe langa asta) pana la ora 14.00, cand credeam noi ca avem trenul catre Bodhgaya, cu care ar fi trebuit sa facem cam 17 ore.Dar cand am ajuns in gara, am avut parte de prima surpriza indiana: s-a anulat trenul. Motivul? Foarte simplu: este ceata pe sinele de tren. Eu una nu am mai auzit asa ceva, dar in India totul este posibil. Sigur ca se putea sta o zi doua in New Delhi si se putea vizita, ceea ce eu as fi fost foarte incantata, dar vocea grupului a sunat rasunatoare: se va lua un autocar pana in Bodhgaya, pentru a nu se rata ''invataturile''. Zis si facut (dar nu atat de repede, intru-cat obtinerea autocarului a durat cateva ore). Intr-un final, dupa 4 ore de asteptat in gara intr-un frig greu de descris, am vazut cu totii autocarul...(a doua surpriza)Impropriu numit autocar, caci era un fel de autobuz, cu scaune mici, cu geamuri care in timpul mersului se deschideau, asta in conditiile incare afara era un frig de nedescris (era ianuarie) si care nu putea prinde mai mult de 80 km/h. Oricum nu se putea circula cu mai mult decat atat (mai ales in capitala), din cauza traficului infernal, trafic insemnand orice, de la motociclete, ricse, masini, camioane, autocare, oameni. Drumul din New Delhi pana in Bodgaya a durat 24 de ore cu acel mijloc de transport si cu un singur sofer care a condus tot timpul. Ajunsi in satul cu pricina am intalnit un alt mijloc de transport foarte popular: ricsa, care este de trei feluri: cea trasa de magari, cea atasata unei biciclete condusa de un om si una motorizata, ghidata de doi indieni(am impresia ca unul era cu indicatiile asupra traseului). Pretul unei calatorii variaza in functie de talentul clientului de a negocia si nu de distanta parcursa. Deci o tura prin tot satul te putea costa intr-o zi 10 rupii si in alta 50 de rupii. Mentionez ca un euro este echivalentul a 65 de rupii. Se mai poate
apela si la serviciul unor oameni cu jeep-uri, care te pot plimba prin tinutul respectiv. Noi am putut vizita Gaya, Varanasi, Rajgir si Sarnath. O calatorie de acest gen te poate costa cam 1000 de rupii, iar noi era 4 intr-o masina, deci 250 de caciula.










Dupa calvarul drumului New Delhi- Bodhgaya, ni s-a promis ca drumul de intoarcere este asigurat. Dar surprizele s-au tinut lant. Ati ghicit, s-a anulat si trenul de intoarcere. Ne-a placut. Si ne-am imbarcat intr-un autocar, nu chiar atat de preistoric ca primul dar pe aproape, asta cica avea si aer conditionat, adica cateva ventilatoare legate deasupra scaunelor(care am impresia ca nu prea functionau), si am plecat 5 ore pana in Rajgir. Acolo am urcat cu un telescaun pana la un templu budhist si o stupa. Stupa este un loc considerat sacru, unde se odihnesc cateva ramasite din maestrul Buddha. Aici se gaseau doua degete (nu am intrebat care). Dupa care am ajuns intr-o gara, nu imi mai aduc aminte numele localitatii, de unde trebuia sa luam un tren (care ar fi trebuit sa soseasca la ora 19.00) catre New Delhi. Dupa ore si ore petrecute intr-un frig incredibil, a aparut si trenul, cu o mica intarziere,la ora...02.00 a.m. si a plecat la ora 03.00a.m. Cat am asteptat in gara, timp de vreo 8 ore, am avut ocazia sa admiram minunatele trenuri indiene. Imi pare rau ca nu le-am pozat, cred ca am fost prea socata de privelistea pitoreasca din gara: copii si adulti care isi faceau nevoile direct pe peron, oameni care dormeau pe jos acoperiti doar cu o patura foarte subtire, sobolani nenumarati care le dadeau ture... Socul a fost foarte puternic pentru toti membrii grupului. Trenurile pe care le-am vazut trase la peron aveau gratii la geam, scaune sau ceva pe care sa stai nu exista, lumina probabil venea de afara, sau din interiorul fiecarui calator. Noi doar speram si il rugam pe Buddha ca trenul nostru sa nu fie chiar asa. Ghidul ne-a asigurat ca noi vom avea un tren de lux, ca nu vom sta cu indienii la un loc. Dar surpriza din nou: cei care dormeau pe jos au urcat in tren cu noi si a fost colegi de compartiment. Trenul avea trei clase, iar noi la norocul nostru am prins locuri la clasa a treia(desi ghidul ne asigurase ca ceea ce a cumparat el era cea mai buna si luxoasa solutie). Paturi mici, dispuse si pe o parte si pe alta, aer cu portia, indieni in stanga, indieni in dreapta. Ni s-a oferit si masa, dimineata, la pranz si seara(supa de linte, curry cu carne de pui, inghetata, cafea la discretie). Si din nou problema timpului. In loc sa facem 12 ore, cum era stabilit, pentru ca trenul nu cred ca rindea mai mult de 40 la ora si se oprea din 15 in 15 minute, am ajuns in New Delhi la orele 22.00 p.m. Facand aproximativ 25 de ore cu trenul, nu a mai existat timp fizic pentru vizitarea New Delhi-ului. S-a propus ca incepand cu ora 23.00 sa se mearga macar cu autocarul sa ne clatim ochii, prin capitala, sa vedem si bogatiile arhitecturale si nu numai. Dar Buddha nu ne-a zambit in aceasta calatorie: cum ne-am urcat in autocar, s-a stricat manerul de la trapa pentru bagaje si pana s-a reparat, era timpul sa mergem in aeroport, unde bineanteles am stat pana la orele 05.00 a.m. pana la zborul catre Istanbul.



BODHGAYA

Locul unde s-a iluminat Buddha. Este un satuc foarte pitoresc, format dintr-o strada, care urca si coboara, nu te poti incurca sau pierde. Bijuteria satului este templul Mahabodhi, o minunatie arhitecturala, imbratisata de traditiile si obiceiurile locale. Aici poti admira frumusetea florilor ofrandelor oferite marelui maestru, mataniile tibetane executate de toti calugarii budhisti. In interiorul templului nu se gaseste decat o imagine a lui Buddha, intr-un spatiu atat de mic incat toata lumea se inghesuie pentru a-si oferi respectul si iubirea maestrului.





















Seara, la orele 18.00 p.m. avea loc un fel de ceremonie, dupa care toata lumea inconjura templul de trei ori in sens levogir (in sensul acelor de ceasornic) pentru arderea karmei. Am uitat sa mentionez ca daca doreai sa vizitezi curtea templului, trebuia sa iti indepartezi incaltamintea la poarta. Asa se proceda in oricare templu in care doreai sa intri. Pentru arderea karmei nu era nevoie sa mergi cu picioarele goale.












In interiorul templului Mahabodhi, imaginea impunatoare a lui Buddha si evlaviosii buddhisti care faceau o galagie care probabil simboliza iubirea si compasiunea predate de maestru.






















In spatele templului se afla copacul sub care se spune ca s-a iluminat Buddha. Cica acel copac este acelasi pe care l-a contemplat Buddha, acum 2500 de ani. Pe langa templu se vindeau chiar si frunze din miraculosul copac.






























Rotirea acestor matanii tibetane (nu stiu cum se numesc) erau tot pentru arderea karmei.














Ceea ce se poate observa in imaginea alaturata nu sunt paturi ci sunt uneltele necesare pentru efectuarea mataniilor tibetane. Se sta in picioare, cu mainile impreunate deasupra capului, coborate apoi in dreptul inimii si apoi intinzandu-te pe burta intinzand mainile in fata. Se repeta acest ritual pana cand realizezi ca nu este necesar si ca nu conteaza. Dar este interesant si distractiv sa privesti din afara.





Am avut si noi un noroc in aceasta calatorie: cu ocazia venirii in sat a celebrului Dalai Lama, au sosit si confratii tibetani cu tot felul de articole traditionale si de foarte buna calitate. Toata imbracamintea indiana este extrem de ieftina, in special pentru noi europenii, de buna calitate si NEGOCIABILA. Tibetanii insa au o marfa mult superioara, este putin mai scump, nu sunt dispusi tot timpul negocierii, dar lucrurile sunt unice.






































In Bodhgaya se gaseste una dintre cele mai frumoase statui ale lui Buddha. Este absolut impresionanta. Te copleseste. Este facuta din marmura roz si verde adusa din China. Prezenta sa iti creaza o stare de pace si liniste. Este superba. Bineanteles ca si aici trebuie sa te descalti. In jurul statuii de afla 10 statui ale discipolilor lui, printre care si preferatul meu si al lui Buddha, Ananda.







































DALAI LAMA

Dalai Lama, ''sfintia sa'', cum i se adreseaza tibetanii, a sosit in Bodhgaya pentru a preda cateva cursuri despre compasiune si despre faptul ca toti suntem egali.

Eu nu am participat la cursuri, am fost doar in prima zi, sa vad despre ce este vorba si in ultima zi cand a avut o intrevedere doar cu occidentalii. Invataturile se predau in acel cort imens, dar calugarii si ''civilii'' stateau si pe langa. Dalai vorbea in tibetana si fiecare participant avea un dispozitiv pe care il regla pentru a auzi traducerea, care era foarte proasta din punctul meu de vedere. Prindeai un loc mai aproape de scena in functie de ora la care te trezeai, cursurile incepand cu ora 09.00 a.m., dar daca apareai in peisaj pe la 07.00 a.m., chiar il puteai vedea de departe pe Dalai Lama. Eu in prima zi abia am putut vedea scena. Am incercat sa intram cu totii in cort si sa gasim un loc mai in fata. Am simtit cum un miros patrunzator si persistent imi inunda caile respiratorii pana la sufocare. Am crezut ca provine de la sacii umpluti cu paie cred sau cu rumegus de pe jos care serveau ca si perne pentru calugari. Ulterior am realizat ca nu pernele erau de vina ci chiar calugarii, care din prea multa evlavie si dorinta de inaltare, nu se spala cu lunile pentru a nu apala energiile acumulate. Ca si cum energiile si constientizarile acumulate se spirit se pot diminua sau spala printr-o materie. Este absurd si greu de suportat.

PESTERA ILUMINARII LUI BUDDHA

Noi ne-am deplasat cu un jeep pe niste drumuri inguste de abia incapea o masina. La prima impresie, am crezut ca drumul este cu sens unic (ca si cum ei stiu ce inseamna acest lucru), apoi am vazut cum din sensul opus se apropia o alta masina. Cand s-au intalnit, soferii au coborat din masini si au inceput o cearta, cel putin asa parea, pentru cine sa treaca primul. Sigur ca pe langa cei doi soferi s-au mai adunat si alti cativa voluntari locali, nu stiu de unde caci era o zona cam pustie, si au stabilit cam 15 minute cum sa rezolve situatia complicata. Odata ajunsi la locul cu pricina, a trebuit sa urcam un deal, presarat pe partea dreapta cu un sir indian de cersetori, care miroseau mai tare decat calugarii. Pestera este de fapt o cavitate in munte(de fapt sunt cam trei) in care nu se putea intra tot din cauza mirosului.De la vanzatorii de langa pestera puteai achizitiona acele mantre (steagurile colorate) care se puneau pe o ata si credinta este ca vantul poarta mesajul lor catre Buddha.































Acest zid nu stiu ce reprezinta, dar am vazut multi calugari lipindu-se de el intr-un mod foarte evlavios.Probabil asa se conecteaza ei la energia lui Buddha.














MANCAREA

Despre mancare numai cuvinte de lauda. Am spus doar mancare si nu mod de preparare. La acest capitol mi-am impus sa nu privesc nici cine o prepara si nici unde. In imaginea alaturata se poate observa o minunata ceainarie, care dupa lasarea serii devenea un loc de odihna. Restaurantul ce apartinea hotelului in care am stat avea cativa chelneri (care noaptea dormeau in sale de mese) cu care in prima seara a trebuit sa stam in jur de o ora pentru a se lamuri cat aveam fiecare de platit (eram 4 la masa, dar nu erau obisnuiti sa faca atatea note de plata) si cat trebuie sa ne dea restul. Dupa jumatate de ora de argumentari din partea noastra si a lor, ei au chemat seful de sala (asta cred ca avea cateva clase, stia si sa socoteasca) care le-a calculat notele de plata si le-a scris pe fiecare bancnota a noastra cat trebuie sa ne dea rest. Iar cu comenzile era o distractie pe cinste. Ei stiu engleza, nu prea bine dar o stiu, numai ca inteligenta nu-i deranjeaza deloc. Ei sunt foarte amabili, dar daca le spui sa-ti aduca doua ochiuri, ei iti aduc doua portii, adica 4 ochiuri (si astea pana am reusit sa-l fac sa inteleaga ca nu vrem omleta). Ceaiul lor traditional, masala, este un ceai din plante cu lapte. Eu am incercat doar o data, desi cand cumperi dintr-un magazin mai mare ti se ofera un pahar din partea casei, numai ca si gandul ca nu prea se spala acele pahare, plus ca ti le aduce cu degetele in pahar, mie nu prea mi-a priit. Mancarea este uneori prea iute, uneori mancabila. Dar cele iuti intr-adevar nu se pot manca. Eu am renuntat la cateva feluri, deoarece nu-mi mai simteam corpul si deja incepeam sa am viziuni. Singura gura de aer in toata mancarea indiana este painea, roti sau naan-ul (este mai gros si mai consistent). Naan-ul este un fel de lipie facuta la cuptor, in care se poate adauga usturoi, branza, dar nu recomand caci este branzita si nu prea are gust. Eu am mancat in Paris, tot de la indieni autentici un naan cu branza, dar era branza frantuzeasca si era divina. Am mai incercat si un fel de naan umplut cu pasta de cartofi, cu tot felul de condimente (foarte iuti) si verdeturi.Cel mai interesant lucru experimentat in acest restaurant a fost privelistea soarecilor care se fugareau prin toata sala. Eu am fost terorizata de acest fenomen si mereu am miscat din picioare pentru a nu mai avea si alte senzatii. Din cate am auzit de la colegii mei ca aceste mikey mouse le-a vizitat si camerele. Eu am avut noroc... saupoate nu am vaut. Ce bine.






Aici avem o mancare extraordinar de gustoasa, numita ''chicken manchiuri'' iar in acel cos se afla celebrele roti. Carnea de pui este fara os si fara piele, iar sosul este usor iute. Divin.












M-a uimit cantitatea acestui platou cu paste. Era imens. Dar bun. Nu era iute. Continea carne de pui taiata marunt(daca nu erai atent nu observai carnea), varza, morcov, ceapa. Imbaiat in sosul soia.


























Acestea sunt naan-urile, cu usturoi si branza. Eu sunt atat de bucuroasa in aceasta poza pentru ca venise in sfarsit mancarea. Dupa cateva minute mi-a disparut tot zambetul, caci ceea ce mi-am comandat, ceva traditional, continea pui, mar, multe stafide si migdale. Am avut noroc cu naan-ul.


























Aici sunt un fel de legume umplute intr-un sos de curry.














Jumatate de pui tandori, cu salata de varza cu ceapa. Sosul verde de alaturi nu am putut sa depistez ce ar fi putut fi. Banuiesc ca au incercat sa realizeze un fel de guacamole.





































Si celebrul pui tandori. Extraordinar de bun si de iuteeeeeeeee... Nu va lasati pacaliti ca scrie ca este un pui intreg. Este atat de mic incat dupa ce il mananci trebuie sa-ti mai comanzi ceva. De la iuteala puiului, ai nevoie de ceva racoros si te repezi la salata de morcovi cu ceapa de langa pui, care este...la fel de iute. Nemaiputand gandi din cauza iutelii, am luat o bucata de naan, care arata absolut obisnuit. In cateva secunde am crezut ca iau foc. Naan-ul era mai iute ca puiul.
La acest pui am dorit sa comandam un sos simplu de usturoi. Dupa ce ne-am chinuit sa-i explicam chelnerului ca nu vrem un chicken garlic, ci doar garlic sos, am asteptat...si am asteptat. Dupa ce am mancat si puiul si naan-ul si curd-ul, a venit si sosul de usturoi.




Si am ajuns si la desert. Nu am reusit sa incerc multe pentru ca la restaurantele la care am fost, nu serveau desert. Cel mai popular a fost iaurtul, numit ''curd'', care era extrem de gustos, exceptand datile in care ni-l aducea cu fulgi de gheata. La un alt restaurant am comandat curd si ne-a adus un fel de branza de vaci cu zahar.








VARANASI

Orasul sfant. Se intinde pe multi kilometri. Noi am ajuns la Varanasi cu o masina si am facut mai mult de 4 ore dus si 4 ore intors in aceasi zi. Am dorit sa ne plimbam cu barca pe Gange, unii au vrut sa vada incinerarea mortilor. Intr-o tara civiliata te duci, inchiriezi o barca, urci singur in ea si pornesti. In India nu este chiar asa. Cand am sosit la malul Gangelui, ne-au intampinat o multime de cersetori, vanzatori de porumbei, de pesti, de ofrande, etc, care...au urcat cu noi in barca. Barca este mult spus, caci era acoperita cu fasii de lemn si nu se putea sta decat in pozitia sezut, cu picioarele intinse pe jos. Foarte inconfortabil, plus ca toata privelistea iti era blocata de catre toti acei vanzatori care mai aveau putin si se asezau peste tine. Privind apa Gangelui si stiind din povestiri ca ei arunca cenusa celor incinerati in apa, fac baie acolo si isi spala toate sari-urile, a devenit ca o obsesie sa nu atingi acea apa care arata absolut infiorator de infecta.



Am avut insa noroc la intoarcere, noaptea, cand avea loc o incredibil de frumoasa ceremonie la mal. Era un zgomot armonios de clopotele si un spectacol uimitor de lumini licarinde. Noi ne-am urcat intr-o barca, de data asta era un normala, si am stat la cativa metri de acea ceremonie, pe apa. Impresionant.



































In fundal are loc incinerarea mortilor iar in prim plan sunt cei care ne-au insotit fara voia noastra in barca.














Varanasi ziua. Noi am fost foarte impresionati de cum arata noaptea. Probabil pentru ca nu se mai vede atat de puternic acea mizerie. Noaptea, daca ignorai mirosul puteai sa zici ca esti in Venezia si te plimbi cu vapereto-ul.






























SARNATH


Aici a dat Buddha primele sale invataturi, primilor sai 5 discipoli. Scena este imortalizata prin aceste statui impresionante si un templu, unde sunt desenate exact fazele vietii lui Buddha. Da, si aici era cu descaltatul.









In acel templu, erau reprezentati Buddha si sinele sau inalt, Maitreya.






















Inca o stupa, unde se gasesc moastele lui Buddha. Din cate am inteles, si aici sunt tot cateva degete. Acele puncte albe sunt esarfe pe care oamenii le arunca in semn se iubire si pentru indeplinirea dorintelor. Se arunca esarfe si peste statuile liui Buddha.
















RAJGIR

Aici am urcat cu un telescaun cam preistoric pana la acest templu budhist.
















Si am admirat si hranit maimutele.

















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu