CREATOR PE GLOB: PARIS, FRANTA- octombrie 2009

Raspunsul la intrebarea ''unde ti-ar placea sa traiesti, sa creezi si sa treci intr-o alta forma dimensionala?" este foarte simplu: in PARIS. Starile emotionale traite acolo sunt dincolo de tot ce poate mintea umana sa cuprinda. Sigur ca toate tarile sunt frumoase si magnifice prin unicitatea lor si personal nu sunt de acord cu a compara un oras sau o tara cu alta, dar totusi Parisul este deasupra celorlalte locuri minunate pe care le-am vizitat. Eu sunt de parere ca toate tarile au peisaje unice ce merita vizitate, dar din punctul de vedere al artistului care locuieste inca in mine, consider ca opera umana face ca sufletul sa tresalte de emotie si sa iasa complet din minte, ramanand macar si pentru cateva clipe in momentul de acum, experimentand astfel adierea iluminarii spirituale. Din punct de vedere artistic, Parisul nu are egal in Europa(peste ocean inca nu am ajuns); nu poti cuprinde toate muzeele intr-o singura saptamana. Adica poti daca esti ambitios, dar garantat nu vei retine prea multe si nici ochii nu se vor simti prea bine. Muzeul Louvre este cel mai si cel mai dintre toate... Iti trebuie o pereche de picioare sanatoase, o alta pereche de ochi la fel de sanatoasa si rabdare pentru a admira frumusetile expuse.Este imens. Nici macar muzeul Prado nu il egaleaza. Si trebuie sa precizez si eleganta constructiei din interior cat si din exterior. M-a impresionat foarte mult curtea interioara a muzeului. Era o atmosfera foarte deosebita., de maretie, de bogatie peste masura. O opulenta care emana prin toti porii. Intrearea se face printr-o scara rulanta, prin celebra piramida, care apropo este foarte misto. Plata biletului, care este 9 euro pentru colectia permanenta si tot atat pentru cea temporara, care se desfasoara in sala Napoleon, sub piramida, se face la un automat digital, foarte elegant. Holul enorm al muzeului prezinta trei intrari catre intalnirea cu marii artisti: aripa Denon, aripa Richelieu si aripa Sully. Tot in acest hol se poate savura o cafea, sau un pranz, la unul dintre restaurantele muzeului, sau se poate vizita magazinul de suveniruri, care m-a cam dezamagit, pentru ca in afara de figura mona-lisei pusa pe absolut orice obiect, diversitatea lipsea cu desavarsire. Si deci, cu harta muzeului in mana, am pornit la vanatoare de artisti clasici. Am inceput cu Venus din Milo, Veronese, Ingres, Durer(doar un autoportert), Victoria din Samothrace, pana cand am ajuns la punctul culminant: Mona Lisa. Ne-am dat seama ca ne apropiem, pentru ca aglomeratia era considerabila. am intrat intr-o sala destul de mare dar in care abia incapeai de camere de fotografiat, de oameni care se inghesuiau parca ar fi trebuit sa apara Angelina Jolie pe covorul rosu. Un cordon rosu delimita tabloul celebru de multimea dezlantuita. Asa incat abia am putut zari enigmaticul zambet. Ciudat mi s-a parut ca nu era nimeni din partea muzeului care sa interzica fotografierea ''minunei'' davinciene.De obicei, la fiecare opera mai importanta, sta o persoana care raguseste spunand ''no picture please''. asa am patit si la muzeul Prado din Madrid, in fata capodoperei ''Las meninas'' a genialului Velasquez. Dupa umila mea parere, originalul este pus undeva, pastrat in siguranta.
Pentru vizitarea Parisului as recomanda mersul cu metro-ul,care este foarte bine pus la punct, au foarte multe linii, cu foarte multe culori, dar dupa cateva calatorii devine simplu. Noi am dorit sa vizitam Parisul cu piciorul, si astfel, de la Louvre am mers pe jos pana la turnul Eiffel, care parea forte aproape. Nu este aproape. Chiar este foarte departe. Stiu asta pentru ca inca mai simt durerea din picioare, caci am facut aceasta ruta cam de doua ori. Iar de la turn, pentru a gasi o statie de metro, trebuie sa mergi destul de mult, cat sa-ti simti talpile in umeri.

Lasand-o pe Mona-Lisa in multime, am alergat catre iubitul meu maestru pentru a-i admira opera. Vorbesc desigur despre Michelangelo. La Louvre se gasesc doi dintre minunatii sclavi ai geniului renascentist. Intre cele doua sculpturi, poti respira geniul si maiestuozitatea artei florentine. Sunt cele mai frumoase opere ale muzeului; tot o parere personala.

Lucrari superbe de Ingres, El greco, Franz Hals, Rembrandt, Rubens, Tintoretto, Gericault, etc. Louvre-ul este un muzeu de vis.

Un alt muzeu superb al Parisului este Marmotan Monet, unde se afla ''impresie, rasarit de soare''. Mueul se afla intr-un cartier foarte linistit, cam departe de centru, dar merita vizitat, chiar de mai multe ori. Intrarea costa 9 euro. Aici se pot admira foarte multe opere ale artistului francez, opere frumoase si interesante, plus cateva fotografii mari ale artistului.

Muzeul Orangerie se afla la capatul gradinilor Tuillerie, langa Louvre.(nu-i chiar alaturi, ai ceva de mers) Muzeul este foarte bine ''aprovizionat'' cu impresionisti, dar are si lucrari importante moderne. Am admirat o intreaga sala cu tablouri semnate Soutine (magnifice), Utrillo, sala Paul Gauguin, Cezanne, Renoir, Derain, Matisse(preferatul meu), Picasso si Modigliani. Mi-am pastrat placerea de a vizita cele doua sali cu nuferi la urma. Si ce bine am gandit, pentru ca altfel nu cred ca as mai fi putut sa vad nici un alt tablou. Cand am intrat in prima sala, mi s-a taiat respiratia si abia mai puteam sa inaintez. Senzatia pe care o traiesti privind acesti nuferi pictati magistral de Monet nu este din aceasta lume, apartine taramului angelic. Cred totusi ca aceasta este sentimentul pe care il ai cand treci dincolo, cand vezi acea lumina, cand te unesti cu tot ceea ce este. Momentele pe care le-am petrecut in acele sali, caci este doua, sunt un bun exercitiu daca iti doresti sa vezi cum este sa fii in acum. Cred ca oamenii nu ar trebui sa puna atat de mult accentul pe meditatie si sa mearga la Paris sa vada aceste tablouri; iti ajuta spiritul mult mai mult decat statul cu ochii inchisi si chemand nu stiu ce zeitate. In fata picturilor mintea se linisteste si poate lua legatura cu Absolutul, fara nici un efort. Daca priveai din departare aveai impresia ca esti intr-un acvariu plin de nuferi si reflexii de apa, iar cand te apropiai de picturi puteai observa modernitatea tuselor si prospetimea culorilor, straturile suprapuse, transparente care iti incantau ochiul. Recomand vizitarea acestui muzeu cel putin odata in viata.

Daca m-a impresionat ''Musee de L`Orangerie'', la ''Musee d`Orsay'' am ramas muta. In primul rand nu am mai vazut un muzeu atat de opulent si de bine organizat, desi fundatia Juan Miro din Barcelona este la mica distanta. Situat intre Louvre si L`Orangerie, Musee d`Orsay ofera la creme du la creme din lumina impresionistilor. Intrarea este 7.50 euro. La parter te intampina, pe langa decorul de lux si impecabil de elegant, opere de Manet, Monet, Courbet, Renoir, Millet, statuia lui Balzac de Rodin. Si in acest muzeu, ca in mai toate muzeele mari din capitalele Europei, se aflau elevi care invatau istoria artei in direct. Lectia despre impresionisti se tine la musee d`Orsay, lectia despre antichitate la Louvre. Toata lumea facea poze la toate lucrarile(aici nu era nimeni sa interzica nimic-de asta imi place Franta), in afara de o lucrare, una dintre capodoperele lui Courbet -''inceputul lumii'', unde multi veneau, priveau o secunda si apoi plecau. Sunt curioasa daca elevii erau adusi in fata acestui tablou pentru explicatii artistice desigur. Nu pot exemplifica imagistic aceasta lucrare din motive lesne de inteles.

La etajele superioare incepea pleiada de artisti postimpresionisti si moderni. Cezanne, Degas, Van Gogh, Gauguin, Lautrec, Matisse, din nou Monet. Din punctul meu de vedere, parisul nu are comparatie in materie de arta cu nici un alt oras din Europa. Este adevarat ca nu le-am vizitat pe toate,dar imi mentin totusi aceasta parere.

Atelierul lui Constantin Brancusi se afla langa centrul Pompidou, si spre surprinderea mea intrarea era libera. Era deschis doar intre orele 14.00 si 16.00.

In interior se pot vizita cateva camere reamenajate din atelierul marelui sculptor, plus cateva lucrari.

Centrul Pompidou, muzeu de arta contemporana, opera de arta din exterior si in interior. Intrarea costa 12 euro. Cu riscul de a ma repeta voi spune ca este un muzeu superb care iti rearanjeaza conceptiile artistice, indiferent de nivelul la care crezi ca esti. In jurul centrului se gasesc tot felul de alte centre pentru shopping, in special magazine pitoresti de specialitati: de ciocolata, de foie gras(care costa cam 18 euro vrea 10 grame, cel mai ieftin pret), de branzeturi.

Montmartre-cartierul artistilor.Si asa este. Se afla in apropierea bazilicii Sacre Coeur. Pentru a ajunge la ambele obiective trebuie sa urci ''cateva'' trepte, nu putine.Noi le-am urcat de doua ori in cateva minute pentru ca mai intai am vizitat biserica si apoi am coborat pentru a ne interesa de Montmartre, pentru a afla ca trebuie sa urcam din nou acele trepte.
Deci pentru Montmartre mergeti la sacre Coeur si faceti la stanga. Este un cartier extrem de pitoresc, mic si incantator. In centru se afla multe cafenele si restaurante tipic frantuzesti, unde chelnerii sunt imbracati pe modelul ''Gavroche''.
Tot aici am mancat una dintre cele mai bune inghetate, evident italiene, de fructul pasiunii.

Singurul muzeu viabil din cartier este cel al lui Dali.

Daca vizitezi Parisul trebuie neaparat (asa se zice, nu stiu de ce) sa treci pe podul Alexandru al treilea. Poate pentru ca aici se filmeaza orice film respectabil de la Hollywood. Intr-adevar este frumos si ziua si noaptea(mai frumos e noaptea) si de aici de fac multe fotografii in care trebuie sa prinzi statuile de pe pod si turnul Eiffel dintr-un singur click al aparatului, daca nu degeaba ai mai venit.Aflandu-te pe acest pod ai impresia ca turnul este foarte aproape, dar nu este. Chiar deloc.

Noi am mers pe jos, prin cartiere, ceea ce a fost interesant, pentru a ajunge la celebrul turn.

Am ajuns prin partea stanga, pe la pilonul din sud. Am vazut coada de intrare si am zis pas; deja picioarele urlau de durere. Asta se intampla in timpul zilei, caci noaptea, cand am ajuns la turn prin aceasi parte, am avut parte de o surpriza care cel putin pe mine m-a inspaimantat atat de mult incat am uitat unde sunt. Ai zice ca la cata lume viziteaza acest obiectiv nu se mai poate intampla asa ceva dar la norocul meu... Deci ziceam ca am venit la turn din parte stanga, din sud, printr-o zona semi-itunecata, cand dintr-o data, cand sa trec spre centrul turnului, vad ceva negru si destul de mare care imi taie calea si celalalt(probabil partenerul sau) in spatele meu: da, erau doi sobolani. Cand m-am linistit dupa tipetele prelungi si fuga necontrolata dar cu destul de mare viteza, am hotarat totusi sa nu mai urcam in turn. Eram deja traumatizate. In rest foarte frumos turnul si impresionant.

Cand gongul orologiului bate ora exacta(asta se intampla noaptea), are loc o explozie de lumini pe suprafata turnului, care dureaza cateva minute, dupa care isi revine la luminatia sa obisnuita.

O plimbare pe Champs Elysees iti poate schimba viata sau macar perceptia asupra ei. Este cu adevarat unul dintre cele mai elegante bulevarde din lume. Noi din pacate nu am fost decat intr-o singura noaptea, nu-mi explic de ce, dar plimbarea pe care am facut-o de la Arcul de triumf pana la place de la Concorde ne-a umplut sufletele de bucurie si opulenta.

Biserica Notre-Dame din Paris poate fi caracterizata doar prin: superba.

Sacre Coeur, minunea alba din Montmartre.

Si pentru iubitorii de shopping: Galeriile LaFayette. Noi am intrat, fara sa stim, in LaFayette Famme, caci exista si LaFayette Homme, LaFayette Maison si LaFayette Gourmet. Noi abia am putut survola LaFayette Famme si doua minute la Gourmet, pentru ca picioarele din nou nu mai raspundeau la comenzi. Aici am invatat o lectie foarte utila pentru vizitele in strainatate: sa nu mergem la shopping seara sau dupa un muzeu: ochii, creierul si picioarele devin de necunoscut, nu mai apartin aceluiasi corp.
Galeriile LaFayette mai exista si in cartierul Montparnasse, unde am fost si noi pentru a descoperi ca nu prea este nimic de vizitat acolo.

Nu, aici nu suntem la opera din Paris, desi asa pare, ci in interiorul galeriilor. Opera se afla exact vis-a-vis de galerii. Si aici forfota mare era tot la parter, unde erau reduceri la produse de cosmetica si la parfumuri de firma. Eu eram racita bocna si totusi abia puteam sa respir din cauza atator miasme de Dior, Channel si Paco Rabanne. La etajul 1 incepeau magazinele de fashion Channel, Jimmy Choo, Dior, unde nu mai era atata aglomeratie.La Gourmet nu am prea stat ca deja simteam cum calc direct pe oase, deci nu mai era cazul, caci de la galerii pana la hotel faceai mai mult de jumatate de ora.

Cartierul Latin se afla in apropierea catedralei Notre-Dame, in dreapta. Aici se gasesc o multitudine de restaurante din toate natiile posibile. In fata fiecarui restaurant sta cate o perosana care incearca sa te imbie cu specialitatea nationala respectiva. Am evitat italienii, nu numai din cauza zgomotului pe care il produceau, dar sa fii la Paris si sa mananci pizza mi se pare o blasfemie. Am plecat dintr-un restaurant marocan in care cu greu am intrat din cauza spatiului care practic nu prea exista, pentru ca nu ne-au lasat sa comandam un singur fel de mancare la doua persoane(portiile erau foarte mari). Si am mers la un restaurant cu specific frantuzesc. Nici aici spatiul nu era impresionant, dar era pitoresc. Am comandat un meniu de 10 euro care continea o supa de scoici(midii) in vin, o portie de peste cu sos de unt si cartofi prajiti si o inghetata, si eu am vrut sa experimentez celebrii melci- 6euro, 6 melci.

Melcii, facuti intr-un sos divin de unt si usturoi m-au cucerit. Sigur acesta este un starter, nu te poti satura cu asa ceva, dar merita un astfel de moft. Trebuie sa admir si sa aplaud restaurantele din Paris pentru ca ofera o carafa de apa rece fiecarui client, mai ales daca acesta nu comanda ceva de la bar(asa ca noi). In Spania puteai sa te topesti de caldura, ti se uscau si gandurile pana iti cumparai o cerveca(bere), care pentru calitatea prezentata costa extrem de mult.Chiar si gratis daca o dadeau tot era mult. In rest am vizitat mult restaurantele cu specific indian, extraordinar de ieftine si de o calitate foarte buna. Cartierul indian este situat in zona garii de nord, la o statie de Sacre Coeur. Aici se poate manca foarte satios si bun cu doar cativa euro. Iar daca continui sa cauti mancare ieftina, mergi drept inainte si dai de cartierul turcesc si musulman, unde noi am gasit ''durum'' (nu stiu daca am scris bine), se aseamana cu shaorma, dar intru-cat eu nu am mancat asa ceva in Romania nu pot face diferenta. Aceasta continea carne la gratar, salata, rosii, lipie turceasca si cartofi prajiti separat, totul la incredibilul pret de 5 euro. Respectiva compozitie era de doua persoane. La restaurantul indian unde am fost am gustat pui tandori care nu cred ca vazuse tandori vreodata, curry cu peste care nu a fost mancabil din cauza gustului de iute care iti impideica gandirea si chiar si vederea. Cea mai frumoasa experienta de acolo a fost parota, un fel de lipie indiana(roti) umpluta cu branza frantuzeasca. Un deliciu! Aluatul framantat cu ghee (unt clarificat) este izbit literalmente de masa pana ajunge la consistenta unei foi de tigara, dupa care se pune minunatia de branza. Se aseaza pe o plita si apoi se serveste cu manuta.